Profil. Poveste. Personaj: Ruxandra Donose

Modernitatea Ruxandrei Donose e aproape deconcertantă. Într-o lume guvernată de tradiţie şi de tradiţionalism, opera, unde se încrucişează capricii şi închistări, Ruxandra s-a scuturat de praf şi emfază şi, alături de Natalie Dessay, Renée Fleming, Angelika Kirchschlager, Anna Netrebko sau Elina Garança, a călcat în secolul XXI. În urma ei au rămas pozele teatrale, mofturile, scandalurile cu regizorii, legendele autocultivate, mâinile frânte, cântatul cu faţa la public, tândălitul sigur în titlurile din repertoriu cu valoare de hit. Ruxandra poate fi Carmen, cu fuste peste fuste, mâini în şold şi talie de bailaora, dar poate fi şi Compozitorul din Ariadna la Naxos. Poate fi Cenuşăreasa, cu perucă, perle şi crinolină, dar şi Veronica Quaife din The Fly, defilând pe scenă cu naturaleţea unui personaj al marelui ecran. În timp ce scriu aceste rânduri, am în ochi o fotografie a ei în Fiodor din Boris Godunov de Mussorgsky la Salzburg. Îmbrăcată cu un costum gri-controlor, ochelari rotunzi cu rame groase, păr strâns în coadă şi un papagal şucar pe braţ, Ruxandra are ceva dintr-o actriţă invitată să apară într-un pictorial surpriză, jumătate fashion, jumătate teatru.

Aproape întotdeauna blondă, mereu atentă cu silueta şi cu adecvarea ei la personajul căruia i-o împrumută. Aşa o ştiu pe Ruxandra de ani de zile. Versatilitatea fizică e doar unul dintre argumentele trecute pe cartea ei de vizită. La fel de mult pune preţ pe seriozitate, pe valoarea cuvântului dat, pe preţuirea publicului şi pe respectarea colegilor, celor în mijlocul şi cu ajutorul cărora ajunge să iradieze admiraţie. Tot de ani de zile ascult vocea Ruxandrei, mezzo-soprana catifelată, corectă, caldă, cu fraze colorate diferit, cu miez fructat şi plin de sevă. Vocea care umezeşte scrisorile din Werther, sclipeşte susjosrepedemairepede în Farnace, se avântă curajoasă în Norma, punctează maliţios în Marea Ducesă de Gerolstein, accentuează tristeţi în Don Giovanni. Cred că Ruxandra Donose are o carte de vizită pe care tot vrei / trebuie să treci atribute.

Pentru mine, ele toate încep, însă, cu momentul în care Ruxandra a coborât de pe scenă, şi-a îndepărtat machiajul şi costumul de prinţesă / preoteasă / ţigancă / paj / poetă / regină / războinic / copil şi... a rămas Ruxandra. Umană, degajată, plăcută, respirând acelaşi aer cu noi şi cântărind aceeaşi eleganţă şi pondere în atitudine. Chiar dacă are braţele pline de flori. Chiar dacă e coadă la autografe în faţa ei. Chiar dacă eticheta rochiei e cu ştaif. Chiar dacă mâine pleacă la Londra, Tokyo, Nisa ori San Francisco.

Plăcerea mea este de a o asculta şi de a o vedea pe Ruxandra Donose. Când cântă şi când vorbeşte, pe scenă şi în viaţa de toate zilele. E una şi aceeaşi. Relaxată. Atentă. Fină. Cool.

TVR Cultural, Duminică 27 martie 2011, 16:45
Reluare: Luni 28 martie 2011, 14:00 / joi 31 martie 2011, 23:40 /  vineri 1 aprilie 2011, 10:00

[email protected]