Love and Other Drugs sau cum sexul a fost îngenunchiat de Parkinson

Am zis să văd un sirop sîmbătă seara. Eram încîntată pentru că ambii actori principali, Anne Hathaway şi Jake Gyllenhaal mi-au cîştigat admiraţia în ocazii anterioare. De ce nu?, mi-am zis, chiar dacă afişul filmului îmi promitea o poveste pe care am mai văzut-o. Şi parţial aşa a fost: băiatul care învîrte fetele pe degete se îndrăgosteşte de o fată care-i impune reguli în viaţă.
 
Complicarea situaţiei, însă apare odată cu cîteva cuvinte sau replici cheie în acest film: "Parkinson precoce", "Pot sa jonglez" şi "Întîlneşti mii de persoane, pînă cînd una îţi schimbă viaţa. Pentru totdeauna". Filmul în sine se poate circumscrie acestor cuvinte, pentru că, în spatele poveştii aparent picante condimentate cu pastilele albastre ce rezolvă printr-un hap stima de sine a oricărui bărbat dezarmat, stă o idee, în naivitatea mea, cred, valabilă nu doar în filme: că sunt unii oameni care preferă dragostea, chiar dacă dragostea vine cu greutăţi promise şi cu luptă.
 
Am observat cum, fără să-mi dau seama, siropul se transformă într-un duş rece şi revigorant: există oameni care, cu toate că sunt victime ale unor boli incurabile, precum, de data aceasta Parkinson, cred că au Parkinson şi că viaţa lor nu înseamnă Parkinson. Foarte frumoasă idee şi foarte generoasă în sensuri: nu sunt victima nimănui şi depinde de mine cu ce linişte accept ceea ce mi-e dat să trăiesc.
 
M-a surprins plăcut forţa cu care personajul feminin înţelege să trăiască viaţa, ajutînd la rîndul ei oameni şi, în mod demn, cum alege să prevină persoana pe care o iubea că urmează un drum greu, un adevărat coşmar. Ca în Povestea Porcului, în care unul din cei doi îndrăgostiţi are o tară aparent veşnică, iar celălalt consimte să străbată o cale fără să-i ştie sfîrşitul pentru el, doar pentru că îl iubeşte şi îl vrea aproape, şi aici, în acest sirop hollywoodian, găsesc aceeaşi determinare. Dorinţa de nestrămutat de a renunţa la imaginea pe care o avem de undeva din trecut despre dragoste ca fiind "o întîmplare" ideală, lipsită de asperităţi şi de a mearge mai departe, împreună, aşa, imperfecţi pentru a cîştiga devenirea, cu şi prin celălalt.

Iată că se poate şi pe calea cea grea şi îngustă. Iată că, în ciuda aparenţelor, în final, nu este vorba despre sex. Iată că, ceea ce provoacă adevărata întoarcere spre sine şi revizitare a prejudecăţilor care te construiesc până la un anumit punct, ce te împinge să alergi ca un nebun pe un drum spre ea, ca şi cum acel drum s-ar termina la marginea unei foi de hîrtie şi nu vrei să pierzi şansa de a o mai vedea încă o dată, este lumina pe care ea reuşeşte să o proiecteze pe o minte ce nu s-a văzut niciodată şi dragostea pe care el o mărturiseşte panicat. Pentru prima oară, cu adevărat, în viaţa care abia atunci are să înceapă.

Cufundaţi-vă în peliculă şi lăsaţi-i culorile la o parte.