Profil. Poveste. Personaj: Damian Drăghici

Dacă aş vrea să mă ia cineva şi să mă poarte pe culoarele adumbrite ale jazz-ului, unde fumegă muzica şi bântuie fantomele lui Charlie Parker, Dizzy Gillespie, John Coltrane, Miles Davis, Ella Fitzgerald, atunci aş vrea să fie Damian. Sunt convins că m-ar apuca energic de mână şi, năvalnic, aşa cum e toată fiinţa lui, ar face să plouă deasupra noastră cu note răsucite şi colorate, coborâte din improvizaţie. Ar vorbi, cânta, fredona, mârâi, ofta, râde, exemplifica, imita, căuta, ar fi, pe rând, saxofon, trompetă, pian, contrabas şi voce, atunci când nu ar fi, pur şi simplu, nai şi gând. Ar amesteca româna cu engleza, ideile între ele, anii şi tonurile, ar rupe ritmul şi ar incendia convenţiile, ar fi drog, tărie, revoltă, ştiinţă şi gram de vrăjitorie, acel ceva care scoate jazz-ul din uşurinţa formulei.

Da. Damian aka un puşti-minune stăpân pe instrumentul lui Pan în mocirloşii ani '80, un fugar prin şanţurile noroioase de la margini de ţări în căutare de miraje, un latino lover urcat pe scenele sclipitoare şi în revistele glossy de peste Ocean, un bărbat mătăhălos lipit de o tobă îndrăcită în mijlocul unei cete de ţigani care a electrizat zeci de mii de oameni, un tip auster, aproape un pustnic pentru care muzica merită starea de ascet.

Da. Muzica, aka energie, năvală, vorbă, instrument, senzaţie şi irepetabilitate. Massenet şi Picasso, Shostakovich şi impresioniştii, Stravinsky şi Winston Churchill, Chick Corea şi Michael Jordan, Itzhak Perlman, Constantin Brâncuşi, Martin Luther King şi Aretha Franklin. Damian distilează istorii personale, persoane şi personaje ale istoriei în muzică, îi cântă, le transformă degetele şi cuvintele, gesturile şi cauzele în armonice, în nori de ploaie torenţială care îl udă până la piele şi îl curăţă de trecut.

Da. Trecut, aka conflicte, Berklee, excese, căutări, fericire, întrebări, abandon, răscoală, lauri, amoruri şi uri.

Da. Amoruri şi uri. Fantome, umbre şi emoţie. Viaţă, aka muzică.

Nu aş spune niciodată că mă pricep la jazz. Când îmi voi permite, cândva, să afirm că mă pricep la interviuri, voi spune, cu siguranţă:
Da. Damian. FABULOS.

TVR Cultural, 4 martie 2011, 21:30 (partea I) / TVR Cultural, 11 martie 2011, 21:30 (partea a II-a)

[email protected]