Spectacolul Casa Bernardei Alba, regizat de Sorin Militaru la Teatrul Dramatic "I. D. Sîrbu" din Petroşani, este declaraţia de originalitate a unei scene ignorate. Teatrul de pe singurul bulevard din oraş a făcut un transfer de prospeţime, întinerindu-şi vizibil trupa, aducând un regizor experimentat şi mergând suficient de departe cu riscurile.
Regizorul Sorin Militaru a lucrat în ultimii ani în Ungaria, în Serbia sau în teatrele maghiare din România şi a venit la Petroşani pentru a le inocula actorilor, pe care i-a găsit destul de blazaţi, o doză de pragmatism şi creativitate. A rezultat un spectacol credibil, care va fi devorat de publicul din localitate (vor fi spectatori care îl vor vedea, probabil, de mai multe ori), o producţie care poate rivaliza cu multe spectacole de pe scenele bucureştene.
Reţeta e simplă şi nu există ingrediente secrete. Totul e la vedere, uşor de asimilat, ca un fel principal, şi gustos, şi frumos aranjat în farfurie. Nicoleta Bolcă, de cinci ani director al teatrului din Petroşani, i-a propus lui Sorin Militaru să monteze Casa Bernardei Alba pentru a fructifica potenţialul tinerilor actori, aflaţi în anul lor de debut în teatru. Regizorul a prelucrat textul lui Federico García Lorca frazând mai agresiv acţiunea şi căutând dinamismul de multe ori chiar în afara textului, împreună cu coregraful András Lóránt.
După moartea soţului, văduva Bernarda Alba, 60 de ani, impune doliu prin teroare în casa în care mai locuiesc cele cinci fiice ale ei. Aflate la vârsta în care dragostea înseamnă viaţă, fetele încep să simtă imediat presiunea interdicţiilor şi se simt prea devreme îngropate. Incapabile să părăsească locuinţa, ele apelează la artificii autoerotice, hrănindu-şi fanteziile cu amintirea bărbaţilor care trec prin faţa ferestrei, la sfârşitul programului de lucru. Claustrarea potenţează tensiunea sexuală.
Coregrafie incendiară
András Lóránt, căruia i se va acorda Premiul Special pentru Coregrafie la actuala ediţie a Galei Premiilor Uniunii Teatrale din România, pe 18 aprilie 2011, foloseşte puterea de atracţie a corpurilor celor cinci femei, în momente imprevizibil coregrafiate. Iar Sorin Militaru introduce ca personaje cinci bărbaţi. Nu le dă replică, pentru că nu are de unde. Lorca nu a scris pentru ei, doar a răsucit toate patimile în jurul acestor bărbaţi nevăzuţi.
În spectacolul de la Petroşani, cele cinci personaje masculine apar pentru a le lua minţile femeilor închise în casă, bubuie de sexualitate, prin gesturi în ralanti, fumează în neştire ca în filmele noir, cu Humphrey Bogart, merg pe cai imaginari în paşi de step şi sting beţe de chibrit sub limbă, înainte de fiecare sărut.
Actorii de la Petroşani, fiecare cu propriul tipar de frumuseţe, sunt o surpriză extrem de plăcută. Fetele îşi negociază fiecare, în propriul stil, zonele de interes pentru bărbaţii de afară şi se nasc adevărate războaie pentru atenţia unuia dintre ei, Pepe Romano, cel pe care ar trebui să-l ia de bărbat sora cea mare. Nicoleta Bolcă face din Bernarda Alba un personaj credibil, în acelaşi timp caricaturizându-şi şi umanizându-şi personajul, iar celelalte actriţe strălucesc în echipă, fiecare, promiţătoare în felul ei.
Casa Bernardei Alba este un spectacol lucrat, pentru care s-a găsit timp de repetiţii. Încă vreo două spectacole la fel de interesante, şi acest teatru expus prejudecăţilor, pentru că este într-un orăşel din provincie, poate fi scos din anonimat. Sorin Militaru a făcut primul pas, găsind la Petroşani tot ce şi-a dorit: tehnologie, bani, actori dezinvolţi şi foarte multe idei.