madybaby.edu - Un teatru 100% românesc

madybaby.edu nu e un spectacol pentru stomacul oricărui privitor (până şi la premiera de joi seară un spectator a plecat în plină reprezentaţie trântind dramatic uşa). Piesa, scrisă şi regizată de Gianina Cărbunariu şi a cărei montare, începută la Teatrul ACT, a fost finalizată la Foarte Mic, e o poveste cinică a unei Românii mârşave de care vrei să scapi şi nu poţi, căci o porţi - până în nepăsătoarea Irlandă - tatuată în propriul ADN. Mădălina (Mădălina Ghiţescu), Bogdan (Rolando Matsangos) şi Voicu (Răzvan Oprea), o minoră ajunsă prostituată, un masterand în arte vizuale care vizualizează în exces şi un peşte cu vocaţia traiului pe spinarea altuia sunt imaginea spartă în trei a unei ţări care i-a învăţat o singură, banală lecţie - a supravieţui. Lecţia lui "nu vrei să ştii cum am făcut primul milion" - răspunsul s-ar putea să te coste viaţa.

O scenografie minimală (Alina Herescu), trei actori foarte tineri care-şi asumă cu încrâncenare fiecare gest (mişcarea scenică îi aparţine lui Carmen Coţofană), proiecţii video (Maria Drăghici, Tudor Petre) construind un întreg univers existenţial, Laurie Anderson şi Ombladon (al cărui "Egali din naştere" e al doilea, înşelător, final al spectacolului), şi un teatru care nu se mulţumeşte cu adevărurile universale, acestea sunt coordonatele lui madybaby.edu.

Spectacolul Gianinei Cărbunariu ţine (ca şi Stop the Tempo, de la Green Hours) de un teatru subversiv, care submină prin supra-afirmarea brutală a unei realităţi în care nu există inocenţi şi victime, ci doar spirite carnasiere în perpetuă luptă pentru un loc mai bun sub soare. Să pui în scenă această Românie a speranţelor înşelate e poate singurul mod în care se poate declanşa salvatoarea reacţie de autoapărare a unei societăţi într-o tristă complăcere cu scufundarea în mizeria tricoloră. România fetelor fără copilărie campioane la gimnastică, a studenţilor silitori şomeri pe viaţă, a "stranierilor" care fac copii în schimbul cetăţeniei, a celor pentru care "dacă pozele ar vorbi/ (...)/ probabil poza ta/ din ramă ţi-ar şopti:/ "Ştii, nu eşti ce-mi doream să fii...", România de aici şi acum îşi cere şi îşi ia, cu madybaby... dreptul la viaţă prin ochii unei generaţii pe cale să o reinventeze.


  Notă: Textul piesei Stop the tempo poate fi descărcat gratuit în situl Editurii LiterNet.ro.