Simon Pegg şi Nick Frost sunt atât scenariştii incompetenţi, cât şi actorii ce îi interpretează pe protagoniştii principali, doi tocilari englezi care în traseul lor turistic american, început la festivalul Comic Con (locul unde Paul ar trebui să întâlnească cele mai bune reacţii), continuat în zone pe unde pasionaţii de conspiraţii spun că au coborât extratereştrii, se întâlnesc chiar cu un individ de pe o altă planetă proaspăt evadat, pe care îl ajută să ajungă la destinaţia sa.
Creatura construită pe calculator, ce şi-a împrumutat numele titlului, cu corpul său firav, mic şi neuniform, ochii mari şi expresivi şi vocea inconfundabilă a lui Seth Rogen, este singura reuşită a acestui film. Chiar dacă vocabularul şi manierele sale sunt aproximativ pe măsura ratingului primit (R în America), acesta este singurul personaj care rămâne simpatic, în ciuda dezastrului care se întâmplă în jurul său.
Greg Motolla (Superbad, Adventureland) regizează acest film cu potenţial ratat.
Glumele sunt în totalitate nereuşite, dar cele cu trimiteri la diferite grupuri ajung chiar să fie jignitoare. Printre acestea sunt şi atacurile gratuite la creştini, care chiar dacă reuşesc să ne surprindă (suntem totuşi la un film de studio), nu sunt susţinute de material.
Trimiterile la diferite alte opere / evenimente există, dar majoritatea sunt abia punctate, şi deci la fel de goale ca filmul (e o excepţie şi are legătură cu finalul de la E.T.). Cu apariţia în final a lui Sigourney Weaver într-un rol penibil, vizibil două minute, Paul îşi încheie lecţia despre cum să o dai total pe lângă. Da, au avut-o pe mama extratereştrilor şi asta au făcut cu ea.
Se pare că lumea tocilarilor şi filmele despre extratereştrii mai trebuie să aştepte puţin pentru a li se face dreptate. Realizatorii lui Paul insistă că le cunosc pe ambele, dar rezultatul arată că nu au căutat niciun pic dincolo de înveliş.