Despre El Banch, spectacolul pe muzica lui Bach structurat în două părţi (Consiertos / Cantico) sunt deja crunte polemici şi două tabere în micuţa urbe a Bucureştilor şi în aia mai mare a internetului. Cum eu nu mă pricep şi mai ales pentru că toată lumea vorbeşte despre spectacolul de la Naţional, o să-l las astăzi pe creator să vorbească. Despre Bach, Enescu, doamna Miriam Răducanu şi doamna Silvia Ciurăscu Ghiaţă. Am plăcerea să vă invit la lectura interviului cu coregraful Gigi Căciuleanu, realizat şi consemnat pentru Agenda Enescu 2011 de colega mea Ioana Barbu. Marele Gigi Căciuleanu, în ciuda tuturor polemicilor, disputelor şi bîrfelor. Spre edificare.
"Ce omagiu mai frumos puteam să-i facem domnului Enescu decât să-i aducem pe domnul Bach? Ceea ce veţi vedea este un spectacol de dans în care Bach este alături, dar eu cred că foarte multe vieţi îţi trebuie ca să-l înţelegi realmente pe Bach, mai ales pentru nemuzicieni cum suntem noi, noi analizăm din alte puncte de vedere şi ne place din alte puncte de vedere dar e ideea că suntem alături şi că ne jucăm pe o muzică pe care şi Dumnezeu se joacă"
"Festivalul Enescu pentru mine este un vîrf al vîrfurilor şi faptul că suntem invitaţi cu dans într-un festival de muzică mi se pare interesant şi promiţător, pentru că mă gîndesc că dansul îşi merită foarte mult intrarea în curtea celor mari, adică a artelor mari precum muzica şi teatrul"
"... Bach pentru că este universal, aş fi avut şi alte spectacole pe care aş fi putut să le aduc, dar Bach mi s-a părut deja muzical interesant şi după aceea ca problematică coregrafică mi s-a părut că reprezintă ceea ce caut eu, în acelaşi timp mecanismele interne al dansatorilor cu ei înşişi, cu spaţiul"
"Faptul de a asculta o muzica de Bach este pentru mine ca şi cum aş dansa-o. Prima oara cînd am îndrăznit să dansez pe muzică de Bach a fost alături de doamna Miriam Răducanu, pentru TVR, într-o emisiune a Silviei Ciurăscu Ghiaţă, acum cîţiva ani, în care doamna Papa, doamna Miriam, dansa o partitura de Bach, cum numai dumneaei ştie să danseze şi atît de mult mi-a plăcut încît am zis că vreau să improvizez ceva ca un omagiu doamnei Miriam, nu numai lui Bach. Şi atunci am făcut un dans pe care Silvia l-a suprapus cu cel al doamnei Miriam, al dînsei foarte cizelat, foarte brâncuşian, al meu foarte improvizat, dar improvizat dintr-o nevoie inspiratoare, nu din nevoia de a face ceva ci din neputinţa de a nu o face"
"Enescu pentru mine reprezintă casa cu pisici. De ce? Pentru că, fiind mic de tot, aveam 4 ani cînd am început dansul, acel studio de dans la care mergeam era pe strada Frumoasei, care-i chiar alături. Studioul doamnei Nuţi Dona. Acolo m-a dus mama la dans prima dată. Şi primul lucru pe care l-am văzut şi-am rămas în extaz, a fost casa cu pisici şi dup-aia am aflat că este casa lui Enescu şi după aceea am aflat şi cine este Enescu. Sunt îndrăgostit mai ales de sonata numărul 3 pentru vioară şi pian. De ce? Pentru că este în acelaşi timp cu iz popular dar în acelaşi timp de o frumuseţe universală pe care o caut eu, pe care o căutam şi noi, adică nu numai ceva local, ci transnaţional, de aceea mi se pare foarte logic să fim aici de la antipozi, pe o scenă cu aceeaşi dragoste pentru mişcare, cu aceeaşi dragoste pentru public şi pentru noi înşine"
Acum închideţi ochii şi revedeţi geometria corpurilor transformată în poezie de Gigi Căciuleanu.
(Credit foto: Ioana Chiriţă, TVR)
(Cătălin Sava este coordonatorul Agendei Festivalului Enescu 2011 difuzată pe TVR Cultural, TVR 1 şi tvr.ro.)