Cum se zice în Banat - foarte fain - recitalul de-aseară din piaţa festivalului, un program de succes garantat pentru două flaute şi pian cu lucrări de Doppler, Faure, Kuhalu şi Mozart cu Trio Spirit of Vienna. Ce instrumentişti de talie sunt Mihaela Anica şi Matei Ioachimescu. Pianistul, excelent, în persoana lui Horia Maxim. Şi a fost şi multă multă lume! Gratis! (doar pe Matei l-am găsit pe youtube, ca să vă faceţi o idee dacă aţi pierdut transmisia de pe TVR Cultural:
Yundi, se confesează reporterului Lucian Bratu: "Pianul este prietenul meu cel mai bun. Prin pian fac conexiunea cu muzica şi astfel le vorbesc oamenilor. Aşa îmi este cel mai uşor să comunic cu lumea. Pentru mine muzica este, pe termen lung, nu doar un loc unde să merg la serviciu. Nu văd muzica ca pe un job din care să-mi cîştig existenţa, ci ca pe o profesie care mă împlineşte ca artist. Este o onoare să particip la acest festival istoric. Ştiu că este unul dintre cele mai importante festivaluri europene. Sunt mîndru să fiu prezent aici şi sper ca într-o zi să mă întorc la Bucureşti."
Excelent concertul Ensemble Orchestral de Paris, formaţie unică în peisajul muzical francez prin concertele-i "camerale". Dirijată de estonianul Olari Elts formaţia a încîntat auditoriul rarefiat de la Sala Radio care la final a bisat cu tenacitate pînă a obţinut un electrizant Vals trist la bis. Tînărul chef a studiat şi cîştigat multe premii în Finlanda. Se vede asta, şcoala nordică de dirijat orchestră e astăzi printre cele mai bune şi prolifice. Chapeau! După Mystère de l'instant de Henri Dutilleux, temerară încercare de sondare a clipei, o minunată lucrare românească, superb interpretată de Laura Buruiană, primul concert dedicat violoncelului de Anatol Vieru. N-o mai văzusem de mult pe cellista pe care mărturisesc c-o ascult deseori în clipele mele de răgaz în Enescu, CD-ul revelaţie cu minunatele-i sonate apărut la Naxos. A cîştigat o maturitate frumoasă în cînt, tradusă în momente serafice de delicateţe timbrală şi pasaje virtuoze care-ţi taie respiraţia, în dialogul solo-tutti de mare efect, construit pe principiul temei cu variaţiuni. Cred că Laura Buruiană a dat în compania Ensemble Orchestral de Paris una dintre cele mai frumoase variante la cel mai frumos concert pentru cello scris de matematicianul sunetelor, Anatol Vieru. Bravo! Cea mai recentă simfonie de Arvo Paert, a 4-a e o litanie minimalistă cu clopote pe început şi final, în binecunoscutu-i stil, foarte bine cîntată de ansamblul parizian dar... cam atît. Compozitorul, tot estonian ca şi dirijorul, i-a dedicat-o fostului oligarh şi actualului duşman al lui Putin, Mihail Hodorkovsky. E numită Los Angeles pentru că acolo s-a cîntat în premieră în ianuarie 2010 şi a fost nominalizată la Best Classical Contemporary Composition tot în 2010.
Concluzie: Bravo Laura, Chapeau messieurs! Nou, curat, perfect interpretat şi foarte digerabil, totul extrem de accesibil! Doamnelor şi domnilor muzicologi, muzica nouă nu-i o sperietoare, pentru numele lui Dumnezeu. E chiar frumoasă şi să fim serioşi, un efort de voinţă facem cu toţii în fiecare seară cînd privim la ştiri. Tocmai de-asta mă gîndesc că e păcat ca în programul de sală pe care organizatorii îl pun atît de prompt la dispoziţia publicului să găseşti tot felul de trăznăi despre muzica nouă! Chiar e aiurea!
Emoţia copiilor de la concursul Enescu e copleşitoare. La pian, toţi cei 12 calificaţi în etapa a II a sunt extraordinari de buni. Îngrozitori de buni... Nu ştiu ce-aş face să fiu în juriu... Sunt subiectiv, dar mi-ar plăcea ca românul Mihai Ritivoiu, cîştigătorul concursului Lipatti din noiembrie 2010 să confirme, e extrem de talentat şi cred că e conştient că pentru un interpret în formare, un concurs de talia celui de la Bucureşti poate fi hotărîtor. Ei toţi, copii ăştia toţi foarte buni ştiu asta... şi juriul o ştie. Adică, marii profesori şi pianişti Alan Weiss, Akiko Ebi, Wolfgang Manz, Michael Roll, Andrei Pisarev, Valentin Gheorghiu şi Dan Grigore.
La violoncel Monica Nedelcu, reporterul Agendei îmi spune la telefon că nu vrea nimeni să dea interviuri dintre copii. Pînă la urmă îl aleargă şi-l prinde pe Valentin Răduţiu, un copil care a studiat în Germania şi vrea să cîştige pentru că e... român. Marin Cazacu, membru al juriului şi cel care a fost profesorul Laurei Buruiană e foarte mulţumit de nivelul muzical al copiilor.
La fel şi la vioară. Am stat de vorbă cu un alt copil care vine din Germania, Ştefan Câşleanu, e dintr-o familie de muzicieni stabilită acolo, tatăl e concert-maestru la filarmonica din Bonn şi prof în Luxemburg... nu cred că vrea să cîştige neapărat, vrea să fie bun, vrea să-l lăsăm în pace, n-are chef de interviuri - îl înţeleg perfect - dar Ioana Pavel îi smulge două vorbe. Vrea să fie la înălţime... Sâmbătă, 10 septembrie 2011, la Sala Jora îi vom şti pe cei 3 finalişti aleşi la vioară. Baftă tuturor... Vă ţinem la curent...
La Ateneu birjar, la Ateneu...
(Cătălin Sava este coordonatorul Agendei Festivalului Enescu 2011 difuzată pe TVR Cultural, TVR 1 şi tvr.ro.)
Descarcă programul Festivalului Enescu, 2011 aici..