O echipă bună - Crazy, Stupid, Love.

Un bărbat (Steve Carell) află că soţia sa (Julianne Moore) îl părăseşte. Nu, nu este începutul unei drame, ci al unei comedii foarte reuşite, fiindcă în ajutorul său sare un afemeiat cu muşchi de photoshop (Ryan Gosling), care se oferă să îl ghideze pe nenorocos spre regăsirea bărbăţiei sale. În cadru, pe lângă multe tipe cu picioare de fotomodel cu ajutorul cărora playboy-ul îi predă lecţiile personajului central, mai apar (şi întotdeauna şi reapar) o viitoare avocată (Emma Stone) nesurprinsă de tehnicile de agăţare ale profesorului, fiul de 13 ani (Jonah Bobo) al viitorilor divorţaţi, bona (Analeight Tipton) de 17 ani de care este îndrăgostit ultimul, care la rândul ei este înamorată de tatăl acestuia, şi, mai rapid, o profesoară (Marisa Tomei) ce în fiecare moment găseşte o cale de a îşi arăta sinceritatea. (Pe posterul filmului este preferat Kevin Bacon altor două personaje de mai sus, dar rolul său este total nesemnificativ.)

Timpul pe care fiecare din cele şapte personaje îl petrece pe ecran este diferit, dar scenariul semnat de Dan Folgeman, până acum activ mai mult în filmul de animaţie, nu abandonează pe nimeni pe drum, reuşind să atragă interesul asupra poveştilor individuale. Crazy, Stupid, Love. regizat de duo-ul format din Glenn Ficcara şi John Recua este a doua comedie a anului după Bridesmaids, la care se poate râde constat şi susţinut. Chiar dacă nu este la fel de ambiţios ca I love you Phillip Morris sau de obraznic ca Bad Santa, cu glumele sale mai cuminţi, dar inventive, filmul funcţionează. Actorii ajută şi ei foarte mult, iar dacă Steve Carell şi Julianne Moore nu sunt întocmai nişte surprize, Ryan Gosling şi Emma Stone nu te lasă să îţi iei ochii de la ecran. Clişeele sunt şi ele prezente, inclusiv finalul fericit şi moralizator, dar emoţia la care se încearcă să se ajungă prin ele uneori este atinsă, probabil datorită originilor scenaristului.