Vă spuneam ieri că am o poveste frumoasă cu el de acum patru ani, din 2007. I-am umplut, atunci, 2 lapsusuri. Uitase numele Wagner-ului francez, compozitorul operei Salammbò, Ernest Reyer şi uitase numele marii soprane de origine română care locuise alături de părinţii lui la Los Angeles - Stella Roman. M-a întrebat atunci de mai multe ori dacă sigur nu sunt muzician şi mi-a lăudat cu fervoare întrebările şi abordarea jurnalistică. Acum două luni, când am stabilit interviul cu agenţia lui de impresariat, am rugat să i se amintească maestrului că sunt "omul cu Reyer şi cu Stella Roman". Şi-a amintit, iar întâlnirea noastră nu a fost neapărat un interviu, ci o discuţie prietenească, rămasă, parcă, în suspensie de ultima dată.
Niciodată Bruckner. Niciodată simfoniile lui Mahler (a cincea e mult prea uzată, a opta e o "catastrofă"). Mozart cu ponderaţie. Da pentru Verdi, Beethoven, Ravel, Debussy, Bartok. DA pentru Enescu. Lawrence Foster nu doar că este unul dintre cei mai înflăcăraţi apărători ai muzicii compozitorului român, dar şi cel care a înregistrat-o cel mai mult. Eforturile sale au culminat cu monumentala integrală de Oedipe, din 1990, cu José van Dam şi Marijana Lipovsek, disc premiat de Academia Franceză. Mai mult, director artistic al Festivalului în perioada 1998-2001, lui Foster i se datorează seria concertelor de la miezul nopţii ("Bach by Midnight" se chemau atunci) şi deschiderea spre celelalte oraşe importante ale ţării. În plus, eu personal îl voi asocia întotdeauna cu unul dintre cele mai impresionante momente trăite în Festival: concertul din 13 septembrie 2001 alături de ULUITOAREA, IREPETABILA, SUPERBA Grace Bumbry. Doi muzicieni americani uniţi de profesionalismul, dar şi de şocul unei naţiuni clătinate puternic cu doar două zile în urmă.
Foster, the Lawrence Foster, dirijorul Orchestrei din Monte Carlo pentru nunta Prinţului Albert cu Charlene Wittstock din vara lui 2011, este şi un observator lucid şi avizat al actualităţii muzicale româneşti. O personalitate care diagnostichează obiectiv plusurile şi inegalităţile ansamblurilor din ţară, confruntate (mai ales pe timp de Festival) cu prestigioasele lor echivalente din străinătate.
Nu am să lipsesc de la concertul Lawrence Foster - Gulbenkian Orchestra Lisabona de la Ateneu, la ora 17:00, mai ales pentru Bernstein şi Britten.
"Always a pleasure to talk to you, one real professional". Amabilitate. Mă umflu puţin în pene, undeva, în mine, nevăzut de nimeni. :)
Astăzi, 13 septembrie 2011, îl intervievez pe Ton Koopman, Mr. all Bach şi tot astăzi reiau seria invitaţilor speciali în Jurnal. De la ora 21:00 stau de vorbă cu dirijorul Corului Academic Radio, Dan Mihai Goia.
Descarcă programul Festivalului Enescu, 2011 aici..