La 13.00 (sic!) e conferinţa de presă, am discutat cu Ioana P aseară tîrziu despre întrebări, nu-mi plac conferinţele cu muzicieni, e mult exterior în toată desfăşurarea acţiunii, Barenboim şi alţi mari ca el se concentrează mult mai bine în cadrul intim al unui interviu cu un singur reporter-intervievator. Ca să nu mă mai gândesc la ce specimene jurnalistice gen pot apărea pe-acolo... Ptiu, Doamne fereşte...
Gulbenkian repetă la Ateneu, abia aştept să-i văd pe portughezii lui Mr. Five Percent cum l-au poreclit contemporanii interbelici pe magnatul şi filantropul armean Caloust Gulbenkian cu siguranţă, ăsta da armean bun, al cărui nume îl poartă superba orchestră dirijată de Lawrence Foster. Născut în '41 în Los Angeles din părinţi români, directorul artistic al Gulbenkian e un mare enescian; şi asta nu doar pentru că din 1998 pînă în 2001 a fost director artistic al Festivalului. Ultima sa înregistrare Enescu e propria orchestraţie la Octuor cu Filarmonica din Monte Carlo pentru EMI, realizat în 2009. La Ateneu astăzi cîntă Suita a III a Săteasca şi muzică de Ives, Bernstein şi Britten cu extraordinarul The Young Person's Guide to the Orchestra - pe care ministrul învăţămîntului ar trebui să-l treacă la capitolul obligatoriu în toate programele şcolare!
Bunul meu coleg Marius Constantinescu are bineînţeles interviu cu Lawrence Foster; sunt vechi amici!
Pentru clujeni, recitalul Adrian Brendel & Tim Horton din seara asta, de neratat. Un program foarte bun în care sună extraordinar Sonata pentru violoncel în fa minor! De văzut, neapărat!
De la fiu la tată. Aseară la Ateneu, conferinţa Alfred Brendel s-a bucurat de o mînă de oameni din care au mai şi plecat pînă la final jumătate, sub privirile ucigătoare ale maestrului Dan Grigore. De acord, super specializat discursul muzicologic al marelui pianist despre Sonatele de Beethoven, rostit într-o engleză cu delicios accent german. Dar la ce se aşteptau cei care-au părăsit dezamăgiţi sala? Să scoată panglici pe nas? Să apese claviatura cu degetele de la picioare? Să se tragă de şireturi şi să se bată pe burtă cu onorata audienţă? Cu amărăciune, constat că buna tradiţie a conferinţelor şi concertelor-lecţii s-a estompat definitiv la noi; sunt sigur că în multe alte mari capitale europene, Alfred Brendel ar fi avut sala plină la un astfel de expozeu. Se pare că am pierdut definitiv legătura cu elementara logică a înţelegerii actului muzical, nemaivorbind de conturarea unei culturi muzicale. Iar un festival ca Enescu înseamnă din păcate pentru foarte mulţi, doar un ospăţ pantagruelic cu meniuri grase bogate şi mulţi celebri chef de cuisine care trebuie amuşinaţi, degustaţi, disecaţi şi înfulecaţi de melomanii deveniţi consumatori. Demn şi ironic în reverenţele-i de final, marele Alfred n-a vrut să cînte nici măcar o parte de sonată la finalul conferinţei. Mie mi-au ajuns scurtele fragmente exemplificate în care am recunoscut tuşeul fantastic din memorabilele-i înregistrări şi modul inconfundabil în care trăieşte şi susţine fraza. Îmi voi aminti toată viaţa de senzaţia de frig şi singurătate trăită în superba sală goală a Ateneului, la întîlnirea cu unul dintre cei mai mari pianişti ai tuturor timpurilor, un magnific senior demn pe scena din faţa unei săli goale...
Comme prévu, ţarul la el acasă. Adică, Valery Gergiev şi Mariinsky în muzica rusă din al doilea concert la Enescu 2011 la Sala Palatului, cu lucrări de Rodion Şedrin şi Modest Mussorgsky, cu un amplu intermezzo enescian. Simfonia cu cor în Do Major op. 21. A treia simfonie enesciană a avut din păcate şi ceva umbre în interpretarea ansamblului de la Mariinsky, umbre cauzate, cu siguranţă, de puţinele repetiţii. Dar cît de bine ar fi dacă şi la noi Enescu ar suna aşa, şi ar suna mai des! Excelent Corul Aacdemic Radio pregătit de Dan Mihai Goia.
Revenind la ruşi, formidabil mini-concertul pentru orchestră cu numele de Naughty Limericks scris de Şedrin la 30 de ani, o spumoasă glumă muzicală, bine ritmată şi genial orchestrată, un melanj obraznic de motive melodico-ritmice surprinzătoare cu scurte cadenţe imprevizibile de mare efect. Partea a doua, cu tablourile mussorgskiene orchestrate de Ravel a consemnat cu siguranţă cel mai bun simfonic al Festivalului Enescu 2011, magistrală şi memorabilă interpretare a celebrei lucrări ruseşti, una dintre cele mai bune variante live pe care am auzit-o vreodată într-o sală de concert! Mulţumim Valery Gergiev, mulţumim Mariinsky!
Staatskapelle Berlin diseară, marţi 13, în ziua B la Sala Palatului cu unul dintre cele mai frumoase concerte mozartiene pentru pian şi orchestră, 24, do minor şi a 7 a simfonie de Anton Bruckenr una dintre cele mai frumoase, cunoscute şi des cîntate opusuri bruckneriene, cu mult aşteptatul Daniel Barenboim. Care, cu siguranţă, va fi în pantofi!
Descarcă programul Festivalului Enescu, 2011 aici..