Jurnal de meloman grăbit şi jurnalist fugărit (18.09) - Festivalul Enescu, 2011

Remarcabil vorbeşte Marius Brenciu. O plăcere să îl asculţi. Are o eleganţă în răspunsuri care îţi alungă senzaţia că l-ai chestiona, deşi mă arunc la întrebări care îl incomodează vizibil. Ce păcat că ascensiunea atât de serioasă, de temeinică, a acestui tenor e insuficient cunoscută la noi. Marius a deprins modelul seriozităţii din teatrele vest-europene şi americane, unde o repetiţie începe la timpul hotărât şi ce se stabileşte odată rămâne bătut în cuie. Fireşte, îi e greu să redevină "de-ai noştri". Îl simt, totuşi, crispat în legătură cu episoade ambigue ale carierei, nu mi se pare că a depăşit anumite momente şi cred că va trebui să mai treacă un timp până când... să privească înapoi fără mânie.
Tamar Iveri, Tatiana celor două spectacole de Evgheni Oneghin cu Levente Molnar şi Marius Brenciu, e o georgiană brună şi dintr-o bucată, kitschos îmbrăcată. Asta n-o împiedică să-şi conducă vocea şi prezenţa prin cele mai importante teatre ale lumii. Colegii ei de distribuţie îmi vorbesc de o voce sigură şi foarte bine proiectată, cu accente dramatice, care profilează un personaj un pic diferit de modelul de referinţă pentru Tatiana. Din nou doi oaspeţi importanţi ai Festivalului pe care am să-i ratez.
Baritonul Ştefan Ignat, Oedipe-ul a, deja, şase producţii diferite, are stofă de manager cultural. Cât pălăvrăgim înainte de a intra în direct la Jurnal Cultural, îmi vorbeşte despre proiecte ambiţioase, soluţii de finanţare şi prezumtive parteneriate. Nu pot decât să-i doresc ca energia sănătoasă pe care o probează în fiecare spectacol în care apare la Opera Naţională Bucureşti, să îl însoţească şi mai departe.
În seara aceasta o am invitată la Agendă pe Alexandra-Maria Galan, de la Biroul de Presă al Festivalului. Aş putea să vă vorbesc eu despre cum le pisez la cap în fiecare zi, de trei săptămâni încoace, pe ea şi pe colegele ei. Ei, multiplicaţi-mă pe mine în câteva zeci de exemplare şi veţi avea doar o mică şi palidă imagine a provocărilor cărora trebuie să le facă faţă zilnic Biroul de presă al unui eveniment de asemenea proporţii.
Până la ora 21, însă, am programat un interviu pe care mă rog să apuc să îl fac măcar în 15 minute: superstarul Vadim Repin vine de la aeroport direct la repetiţie la Sala Palatului, vorbeşte cu mine, apoi urcă pe scenă, cântă şi pleacă. Veţi afla mâine (20 septembrie 2011) ce, cum şi dacă.