Dilema Veche / martie 2012
Tatăl fantomă / The Phantom Father
Tatăl fantomă e debutul regizoral al publicitarului, profesorului de scenaristică şi ex-criticului de film Lucian Georgescu (membru al aceluiaşi departament din cadrul Facultăţii de Film a UNATC în care predau şi eu). Filmul se bazează pe o nuvelă autobiografică de Barry Gifford, inclusă în volumul The Stars Above Veracruz - şi ea însăşi inspirată de un pelerinaj bucovinean întreprins împreună de Gifford şi de Georgescu, în urma întîlnirii lor de la TIFF 2003 -, dar împrumută titlul unui alt volum al scriitorului american, The Phantom Father. Marcel Iureş joacă rolul unui universitar american (deşi vorbitor într-o engleză ornamentată cu "marvelous"-uri mai degrabă posh-BBC-iste) care, profitînd de un an sabatic (Gifford apare în rolul decanului său), umblă prin Bucovina după rădăcinile familiei sale (evreieşti şi oarecum bellowiene - unchi scriitor, tată gangster). Mihaela Sîrbu e o funcţionară care (nu ni se sugerează de ce, dincolo de faptul că pare generalmente nemulţumită) lasă totul baltă ca să-l însoţească. Cei doi au o idilă, deşi interesul manifestat de bărbat nu iese din parametrii obişnuiţi ai amenităţii turistico-occidentalo-profesorale ce constituie unica trăsătură descifrabilă a personalităţii lui, după cum nici crisparea femeii nu dă prea multe semne de relaxare. E greu de ghicit unde cădeau accentele (şi care erau ele) în partitura compusă de Georgescu pentru duetele Sîrbu-Iureş, după cum e greu de identificat registrul sau seria de registre în care au fost compuse celelalte interacţiuni şi incidente ce alcătuiesc materia epico-dramatică a filmului. Un pic de umor banal (dar măcar identificabil ca umor) pe seama contactului dintre buna creştere a străinului şi gherţoismul viclean al unui recepţioner de hotel (Nicodim Ungureanu) lasă loc unei doze de onirism bizaroid (eroul se visează agresat de vampiroaice rubensiene-dacă-nu-obeze), care nu rimează nici stilistic, nici tematic şi aproape că nici măcar narativ, cu nimic din restul filmului. Printre aplicaţii superficiale de culoare locală apare un subplot cu nişte gangsteri care, în pofida pretinselor identităţi ucrainene, au mai puţin de-a face cu vreo culoare locală, oricare ar fi ea, decît cu nişte convenţii ale noir-ului. Acestea sînt altoite cu nişte convenţii de farsă (confuzii de identitate, dintre care unele bizare rău) şi răsucite în jurul unui loc comun al cinema-ului arthouse - sala de cinema dezafectată, al cărei bătrîn proiecţionist rămîne totuşi un fel de depozitar al istoriei locale. Ceea ce împiedică amestecul să capete vreo consistenţă sau vreo definiţie de orice fel - comică, poetică, noir-istă, magic-mascaradescă - este absenţa oricărei urme a vreunei concepţii regizorale cît de cît demne să se cheme "concepţie" (sau "stil"). Într-un context dominat de decizii regizorale care nu sînt nicicum (şi care prin urmare nu reuşesc să dea o formă conţinutului parafrazabil al filmului - adică acţiunilor, evenimentelor -, astfel încît excentricitatea acestui conţinut devine greu distinctibilă de simpla inepţie), ocazionalele accese de personalitate stilistică ale lui Georgescu (aici un flashforward, dincolo un sărut dat în reluare din diverse unghiuri) sînt la fel de intempestive, de arbitrare, de hodoronc-tronchiste, ca elanurile cîntăcioase ale unui afon.

Ceva bun de la viaţă al lui Dan Piţa e tot un dezastru, însă măcar are un ecleraj şi o operatorie (realizate de Dan Alexandru) care împacă dinamismul cu picturalitatea, iar în rolul principal mai are şi un actor (Corneliu Ulici) cu ceva din prezenţa lui Ilarion Ciobanu de pe vremea cînd era tînăr. Dezastrul trebuie să fi lovit însă încă din faza dezvoltării scenariului (de către Răsvan Popescu şi Alexandru Molico); judecînd după rezultate, această etapă trebuie să se fi caracterizat prin haos - prin abandonarea repetată şi repezită a unei direcţii în favoarea alteia, sortită să rămînă la fel de superficial antamată. Eroii, doi mineri crescuţi împreună la orfelinat, par să sară de la o ciornă de scenariu la alta: azi sînt băgaţi în autobuze pentru a servi drept carne de tun într-o nespecificată mineriadă, mîine pică de suspecţi într-o enigmă poliţistă care rămîne neelucidată, poimîine îi regăsim făcînd muncă de birou într-o firmă. În pofida scenelor de minerit şi a figuraţiei găsite la faţa locului, realismul filmului e extrem de inconsistent; ceea ce nu înseamnă că stilizarea sa e de mai bună calitate, ea constînd din obişnuitele marote împrumutate de la mai-mari - prostituata felliniană, fanfara formaniană, pitorescul tarkovskian al dezafectării etc. - nu lipseşte nici măcar tuşa obosită de simbolism ortodoxist. În general, deciziile regizorale ale lui Piţa nu vădesc prea multă gîndire: avînd a ne arăta doi îndrăgostiţi care se ceartă din cauza sărăciei, în timp ce le plouă în casă, el nu numai că aşază ligheanul (în care plouă) chiar între cele două personaje, dar mai inserează şi un plan-detaliu numai cu el; cealaltă faţă a acestei redundanţe fiind aparenta omisiune de a filma unele dintre cadrele de care ar fi fost nevoie pentru ca o scenă mai-de-acţiune să se lege coerent la montaj.

Regia: Lucian Georgescu Cu: Marcel Iureş, Mihaela Sîrbu, Valer Delakeza, Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Barry Gifford, Mimi Brănescu

3 comentarii

  • felicitari pt curaj
    true_grit, 12.03.2012, 10:40

    e nevoie de mult curaj pentru a demasca lipsa de talent a unui coleg de departament. sigur nu veti avea o viata usoara de acum incolo.

  • Nici mie nu mi-a placut Tatal fantoma
    Munteanu Ana, 12.03.2012, 18:42

    Mi-a displacut filmul Tatal fantoma si asteptam nerabdatoare sa citesc macar un articol care vorbeste despre cat de slab este filmul. As fi mers oricum la film, pentru Iures si pentru ca vreau sa vad filmele romanesti, dar toata promovarea m-a facut sa cred ca este un film exceptional si m-am granit sa-l vad... nu inteleg de ce nici un critic, nici un realizator de emisiune TV nu se gandeste ca daca promoveaza filme proaste, nu iese nimeni castigat la final - incasarile vor fi mari, dar spectatorii vor fi dezamagiti. Si avand in vedere cati spectatori merg la filmele romanesti, a promova filme romanesti proaste este un deserviciu adus cinematografiei noastre. Felicitari pentru articol!

  • Onirism
    Adina Chitu, 20.03.2012, 11:44

    Partea de onirism cu damele rubensiene imi pare mai degraba o forma narativa...o ilustrare, daca vrei, a ceea ce deja se epusese mai inainte in cuvinte, nu e nici macar o bucata de onirism pentru ca nu e marcata nici de trezire, nici de alt indice care sa-i atenste apartenenta la ...onirism

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus