Jurnal de meloman grăbit şi jurnalist fugărit (21.09) - Festivalul Enescu, 2011

Surse de încredere mi-au spus că Hélène a ars până la abandon în Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră de Brahms. Aceleaşi surse mi-au ridicat în slăvi suflătorii Orchestrei Accademiei Santa Cecilia şi impetuozitatea lui Antonio Pappano. În lipsa unor impresii proprii, mă văd nevoit să mă mulţumesc cu relatări. Recunosc, însă, că ele sună... cam cum mi-am imaginat. Alt mare concert pierdut la Sala Palatului. Al câtelea, oare?
Traficul unui Bucureşti sugrumat în chingile a prea multe maşini, prea mulţi oameni, prea multă larmă, prea multă nebunie, prea mult mult, traficul ăsta dement m-a făcut să pierd şi prima parte a celor de la Kremerata Baltica, ansamblul excelent condus de Gidon Kremer. No Bach, just ah!
La Jurnalul de Festival l-am avut invitat pe Tiberiu Soare, aproape ubicuu la această ediţie. Concert cu Ansamblul PROFIL în 3 septembrie 2011, dirijorul Oedipe-ului la Opera Naţională Bucureşti, dirijorul concertului Orchestrei Naţionale Radio în Piaţa Festivalului (18 septembrie 2011), dar şi prezentatorul transmisiunilor directe de noapte de la Ateneu şi, din când în când, cititor de partituri pentru preluările noastre. Întotdeauna tonic, întotdeauna plin de o energie molipsitoare, întotdeauna relaxat, o relaxare care se citeşte în felul atât de non-scorţos în care vorbeşte despre marea muzică.
Mâine, 22 septembrie 2011, mi-am propus o zi plină, care va începe cu interviul cu Antonio Pappano, va continua cu Amsterdam Baroque Orchestra şi minunatul Ton Koopman la Ateneu la ora 17, cu pianistul Viniciu Moroianu seara, la Jurnal şi cu... probabil, ultimele măsuri din Sheherezada lui Rimsky-Korsakov la Sala Palatului, asta dacă nu voi avea norocul ca Pappano & Santa Cecilia să fie la fel de generoşi cu bis-urile ca seara trecută.