În a doua parte a concertului ansamblului Kremerata Baltika, am ascultat Octuorul în do major op. 7 de George Enescu. Compus în anul 1900, pentru dublu cvartet de coarde (patru viori, două viole şi două violoncele), despre acest opus, însuşi Enescu spunea în amintirile sale «(...) eu sunt esenţialmente un polifonist şi nu omul drăglaşelor arpegii curgătoare. Am oroare de tot ce stagnează».
Prelucrarea pentru orchestră de coarde a opusul enescian căpăta în interpretarea Kremeratei Baltika un relief intens conturat. Instrumentaţia îmi amintea de concerto grosso. Această înlănţuire de patru mişcări cu o arhitectonică de sonată cuprinzătoare era de o frumuseţe unică. O serie de teme erau încredinţate unui grup restrâns - soli -, iar secţiunile conclusive ori cele de tranziţie apăreau cântate de tutti. Cunoscând partitura originală, constatam aici o gândire în care orchestraţia respecta cu o mare fidelitate intenţiile muzicale ale compozitorului.
Minunat se auzea unisonul ardent depănat peste pedala violoncelului şi contrabasului din începutul lucrării, acolo unde do majorul se distingea cu seninătate. Toate acele dialoguri între vioară şi violă aveau o coerenţă încântătoare. Imensa boltă a lucrării se contura printr-o sonoritate bogată timbral şi extrem de rafinată datorită dinamicii adecvate. Acea melodie infinită, tipică muzicii lui Enescu a trăit efectiv. Cât de reuşit a fost momentul recitativului viorii prime, care făcea joncţiunea cu partea a doua a octetului! Muzicienii treceau cu o mare măiestrie de la lirism la dramatism, ajungând uneori la încleştări. Ei au impresionat auditoriul prin plasticitatea inflexiunilor modale relevate cu o ştiinţă a dozării tensiunilor ieşită din comun. Momentul valsului a fost realizat cu o eleganţă deosebită. Apoi, luminarea şi gradarea ascendentă către rezolvarea afirmativă a întregului conflict ideatic au fost realizate splendid. Artiştii din Kremerata Baltika interpretau această muzică cu o anume dragoste: se bucurau şi transmiteau sentimental acesta într-un mod firesc. Nici nu mai observai câte dificultăţi tehnice şi expresive au fost surmontate cu atâta graţie. Această versiune a Octuorului enescian merită ascultată şi reascultată. Kremerata Baltika a realizat de altfel, o înregistrare pe CD a Octuorului, alături de Cvintetul op. 29 de George Enescu.
La cererea publicului, violonistul Gidon Kremer, acompaniat de tinerii din minunata sa orchestră, a interpretat o miniatură de Fritz Kreisler - Liebesleid (Iubirea e durere), dovedindu-şi încă o dată gustul său muzical impecabil.
Acest ansamblu, Kremerata Baltika, a fost fondat în anul 1997 de renumitul violonist Gidon Kremer şi este alcătuit din tineri instrumentişti proveniţi din Estonia, Lituania şi Letonia. Debutul lor la Lockenhaus Chamber Music Festival din Austria a fost un eveniment musical memorabil. De atunci, ei au colaborat cu artişti de excepţie, precum: Jessye Norman, Mikhail Pletnev, Evgeny Kissin, Oleg Maisenberg, Thomas Zehetmair, Vadim Repin, Boris Pergamenshikov, Yo Yo Ma, Sir Simon Rattle, Esa-Pekka Salonen, Christoph Eschenbach, Kent Nagano, Heinz Holliger şi Vladimir Ashkenazy.
Înainte de a veni la Bucureşti ei au concertat în Palatul Muzicii din Strasbourg, în Castelul Esterházy, din Eisenstadt, în The Israeli Opera House din Tel Aviv, iar următoarele lor spectacole muzicale vor avea loc la Russian Drama Theatre din Vilnius, Kronberg Academy Cello festival, Alte Oper Frankfurt, Musikverein din Viena şi Scala din Milano.
Descarcă programul Festivalului Enescu, 2011 aici..