Jurnal de meloman grăbit şi jurnalist fugărit (24.09) - Festivalul Enescu, 2011

Ce am făcut eu azi? Enescian, nu mare lucru. Am ratat concertul de la Sala Palatului (Mahler 9 cu Orchestre National de France şi Daniele Gatti), dar asta e deja la ordinea zilei. Cred că v-aţi cam plictisit cu toţii de bilanţul absenţelor mele. Îmi pare rău, normal, pentru că ultima simfonie a lui Mahler chiar mă interesa în mod deosebit. Nu am mofturi de conjunctură, doar pentru că doi dintre cei mai importanţi dirijori l-au ales pe compozitorul austriac (Mehta & Gatti), nici pentru că în 2011 comemorăm centenarul morţii sale. Aş fi vrut să aud tălmăcirea lui Gatti, un maestru pentru care contează în primul rând puritatea scriiturii muzicale, în detrimentul personalizării excesive a interpretării.
La Jurnal l-am avut invitat pe Ionuţ Bogdan Ştefănescu, prim-flautist al Filarmonicii "George Enescu" din Bucureşti şi membru al ansamblului "Contraste". Mâine, ultimul concert de la Ateneu le aparţine lor, cu muzică scrisă de compozitori contemporani - o provocare pentru amatorul de muzică încă neînţărcat cu dialectele sonore ale momentului. La întrebarea mea invariabilă "ce amintire e mai puternică decât toate celelalte la această ediţie de Festival?", răspunsul e cam acelaşi pe care l-am cules de vreo zece zile încoace: Murray Perahia şi Daniel Barenboim.
Mâine (25 septembrie 2011), penultimul invitat de Festival la Jurnal va fi profesorul Constantin Erbiceannu, meloman pasionat, nelipsit de la majoritatea concertelor care au contat, dar şi implicat direct în Concurs.
Ionuţ Bogdan Ştefănescu ţine să sublinieze un fapt pe care mi l-a semnalat pe larg şi Lawrence Foster: ştiinţa, puterea şi abilitatea lui Mihai Constantinescu de a (con)duce lin şi ireproşabil o maşinărie gigantică, un agregat în care toate piesele funcţionează împreună şi separat (de la programare de ansamblu până la detalii tehnice) - Festivalul Enescu, aproape o lună de eveniment muzical continuu, dublată de doi ani de pregătire asiduă. Îi dedic, aşadar, o reverenţă publică tizului meu şi îi doresc... câteva nopţi de somn netulburat din 26 septembrie 2011 încolo.