De la numărul camerei de hotel în care se petrec o parte din scenele filmului, până la locul misterios din romanul pe care protagonistul scriitor, Chow Mo-wan, îl închipuie, loc în care oamenii ajung, dar nu se mai pot întoarce, în care amintirile reînvie, dar în care nu se mai poate întâmpla nimic semnificativ, 2046 este un număr încărcat de simbolistică.
2046 este un film destul de dificil şi este nevoie de o oarecare familiarizare din partea spectatorului cu personajele şi laitmotivele pe care regizorul şi scenaristul Wong Kar Wai ni le lasă cât mai subtil posibil pe parcursul filmului său, o continuare destul de îndepărtată şi vagă a altor două filme la fel de frumoase, A Fei jingjyuhn / Days of Being Wild (1990) şi In the Mood for Love (2000).
Priviţi-l ca pe un puzzle sau ca pe o parte dintr-un mai mare tablou, ale cărui detalii rămân adesea în domeniul subtilului, aluziei, trimiterii vagi înspre un înţeles. Întrebările sunt lăsate fără răspuns, focalizarea cadrelor este redusă, pentru a contribui la atmosfera misterioasă.
Filmul este unul poetic, lent, bogat vizual, accentul căzând nu de puţine ori pe cadre statice, descriptive. Totul ia naştere din întuneric, imaginile tranziţionează de la neclaritate la ceva ce devine uşor inteligibil, într-o atmosferă îmbogăţită de fundalurile muzicale pătrunzătoare. Slow motion-ul şi luminile pătrunzătoare definitorii regizorului nu lipsesc nici din acest film.
Practic lipsit de cronologie, ni se prezintă momente esenţiale prin încărcătura lor sentimentală pentru protagonist. Amintiri şi proiecţii în viitor, imaginate de către acesta, se confundă şi sugerează că ele nu aparţin de fapt unei anumite perioade, ci sunt pretutindeni regăsite şi par să îl fi urmărit pe parcursul întregii sale vieţi.
2046 este un film despre dragoste, surprinsă în mai multe ipostaze şi etape, presărate de dorinţă, regret şi melancolie. Ni se prezintă o serie de legături amoroase ale personajului principal, prima dintre ele făcând trimitere la precedentul In the Mood for Love, unde avem de-a face cu acelaşi Chow şi cu o poveste de dragoste neîmpărtăşită din partea partenerei sale, Su Li-zhen. Legătura se face prin coincidenţa numelui partenerei, de data aceasta o jucătoare pe care Chow o cunoaşte în cazinourile pe care le frecventează în Hong Kong-ului anilor 1960. Chow însă nu mai are mentalitatea din filmul anterior, ci una de afemeiat în acest film. Să fie această schimbare un preţ plătit trecutului, o consecinţă a rănii suferite de către personajul omonim în îndepărtatul episod anterior?
De la dificultatea de a trăi în prezent, până la neputinţa de a oferi sentimentul căutat de partenera sa, sau surpriza de a se identifica în povestea şi trăirile celorlalte personaje, traseul sufletesc al protagonistului este unul variat. Filmul dezvoltă foarte mult personajele prin trăirile puternice pe care acestea le experimentează, acestea nereuşind în a-şi sincroniza şi a-şi echilibra sentimentele de care sunt pătrunse, copleşite. Confuzia apare în tăcerile, gândurile şi replicile lor. Dialogurile scurte, destul de rare, amplifică tensiunea şi încărcătura emoţională.
Finalul este lăsat deschis interpretării privitorului, filmul nepropunându-şi în nici un moment să închidă uşile pe care le-a întredeschis, să ofere un deznodământ. Personajele sunt verosimile, vulnerabile şi reprezintă principala piesă de interes ale acestei combinaţii de poezie şi mister lăsat spre rezolvare, dar şi spre a fi savurat.