Revenind la The Rum Diary (2011), poate nu ar fi puţin lucru să menţionăm că Johnny Depp care arată din ce în ce mai bine (cu toate că se pregăteşte să împlinească în scurt timp 50 de ani!), face un trio spumos cu Michael Rispoli (Sala, în film) şi Giovanni Ribisi (Moburg, în film) şi confirmă încă o dată că poate ţine fără dificultate afişul unei noi producţii, transformînd-o într-un "must see".
Filmul nu este un film uşor. Sunt cîteva genuri pe care Johnny Depp le survolează, iar această producţie, atît comedie, dramă cît şi film romantic, mă ajută să-mi afirm încă o dată admiraţia faţă de cameleonismul caracterial al lui Depp. Pe lîngă acesta, Risibi este o surpriză foarte plăcută pentru ochiul şi urechea ce discriminează fin între un alcoolic pur şi unul "social". Nădăjduiesc că, în viaţa reală, Giovanni Risibi este doar un bun actor şi nu un alcoolic cronic.
Fiorul care străbate întreg filmul este de Vest Sălbatic, de om primar, fără trăiri superioare, cînd vine vorba de cîştigarea prin cuvînt a unui teritoriu total dezinteresat aşa cum se dovedeşte a fi cosmetizat-comercialul Porto Rico. Salvarea vine, în cazul lui Kemp, prin activarea unor motivaţii superioare, cum ar fi dragostea pentru tulburător de frumoasa Chenault (Amber Heard) sau dreptatea, prezente în afara stărilor modificate de conştiinţă accesate prin rom, trabuc sau alt tip de drog.
Am observat, pe parcursul filmului, o tensiune generată de mizeria mahalalei, posesia abuzivă a pămîntului şi minciună, diluată de o fascinantă, dar previzibilă scenă de dragoste în care Johnny este, fără îndoială, adolescentul veşnic, cu nimic diferit, ca prospeţime, de, cu 23 de ani mai tînăra, Amber. Cu alte cuvinte, am trecut, vizionînd filmul, ca printr-o piaţă murdară în care bărbaţi aflaţi în perspective individuale sau colective, se coagulau în jurul unui stimul, piaţă la capătul căreia am cumpărat un buchet de flori, tulburător de bine mirositor.
Gustul determinării, gustul libertăţii şi gustul "mişcării munţilor din loc", mi-a oferit confortul speranţei că ultima soluţie la orice disperare sau capăt aparent de drum este credinţa. Că Cineva, atunci cînd strigi avînd ceva de spus, te va auzi. Şi îţi va şi răspunde.