Oricât şi-ar dori acest lucru, The Rum Diary, filmul lui Bruce Robinson, nu are cum să evite paralela cu cealaltă peliculă în care Johnny Depp a interpretat personajul jurnalistului şi romancierului american Hunter S. Thompson. Este vorba de Fear and Loathing in Las Vegas, regizată de Terry Gilliam în 1998 (traducerea franceză a cărţii şi a filmului este Las Vegano Parano). Acea peliculă a fost iniţial desfiinţată de critici (orizontul de aşteptare era imens, fiind vorba de o carte extrem de adulată), dar - asemenea altor filme ale lui Gilliam - în timp a devenit un veritabil obiect de cult.
În timpul documentării pentru film, Johnny Depp s-a împrietenit cu autorul Hunter S. Thompson (pe al cărui alter-ego, Raoul Duke, trebuia să-l interpreteze), cei doi rămânând apropiaţi până la decesul scriitorului. The Rum Diary, un roman nepublicat al acestuia, fusese scris mult înainte de Fear and Loathing..., dar Thompson "uitase" de manuscris. Cartea a apărut în 1998, iar filmul The Rum Diary îi este dedicat lui Hunter S. Thompson, care s-a sinucis prin împuşcare în 2005 (avea 67 de ani).
Visul american miroase
Hunter S. Thompson este celebru ca "inventator" al "gonzo-jurnalismului" (reportaj subiectiv semi-inventat, scris la persoana I, eventual sub influenţa consumului impresionant de narcotice, stupefiante, psihotrope etc.), dar The Rum Diary ne arată o variantă anterioară a scriitorului.
În 1960, viitorul romancier (alter-ego-ul său se numeşte aici Paul Kemp) are 23 de ani şi soseşte în Porto Rico, cu intenţia de a se angaja la un jurnal local. Acolo unde filmul lui Gilliam - plasat în Las Vegas-ul anului 1971 - folosea din plin suprarealismul, frizând limitele delirului, cel al lui Robinson preferă realismul, cu accente comice (singurele secvenţe mai onirice se află spre sfârşit).
The Rum Diary atacă feroce ideea de "vis american" ("O călătorie sălbatică spre inima visului american" era şi subtitlul celeilalte cărţi). În anii '50-'60, Porto Rico este un paradis turistic şi financiar şi, ca orice "paradis" de acest fel, este putred. Pentru Kemp, echivalarea bogat-ticălos ("bastard") vine aproape de la sine. Filmul este o elegie şi pentru jurnalistul "neprihănit", specie aflată pe cale de dispariţie. Thompson nu şi-a pierdut încă aici iluziile, sau poate The Rum Diary descrie momentul în care acestea au fost pierdute. Vor urma hedoniştii ani '60, ai contraculturii şi ai refugiului în stupefiante.
Oscilarea dintre tonul (prea) grav şi justiţiar şi numeroasele secvenţe comice şi frivole (majoritatea reuşite) scade, în cele din urmă, din calitatea filmului. Până la urmă, pelicula poate fi văzută şi ca o agreabilă relatare a unor aventuri eroi-comice pe o insulă caraibiană, având ca personaj central un jurnalist "fără teamă şi prihană".
Este al patrulea film ca regizor, din 1987 până acum, pentru britanicul Bruce Robinson, cu o scurtă carieră ca actor în anii '70 şi scenarist al de neuitatului The Killing Fields (1984). Robinson nu a mai lucrat din 1992. Prima încarnare a lui Hunter S. Thompson a fost, de fapt, realizată de actorul Bill Murray, în filmul Where the Buffalo Roam (1980).