noiembrie 2011
Festivalul de Dramaturgie Contemporană, Braşov, 2011
Cea de-a treia zi a Festivalului de Dramaturgie Contemporană, Braşov se deschide cu un spectacol al teatrului gazdă: Vieţaşii. Poveştile celor care ispăşesc pedeapsa capitală, într-o închisoare de maximă siguranţă, au fost surprinse de către jurnalistul Eugen Istodor, în volumul său Vieţaşii de pe Rahova. Din mărturia unor condamnaţi pe viaţă. Regizorul Cătălin Chirilă, împreună cu actorul Ciprian Mistreanu, au extras patru fragmente de viaţă din acest volum, într-un spectacol de teatru-document. Care este justificarea meseviştilor (numiţi aşa de la condamnarea pe care o au: la "muncă silnică pe viaţă")? Cum se descurcă în spaţiul în care sunt condamnaţi să trăiască şi care este lumea lor? Ce înseamnă acum afară? Şi ce înseamnă trecut? Dar, oare, viitor?... Întrebări la care fiecare dintre cei care au acceptat să vorbească încearcă să răspundă, justificându-se sau nu. "Eu nu greşisem cu nimic când m-am născut, ca s-o fur atât.", spune cel numit acum Lipoveanu...
                                                                                                 
Schimbând registrul, seara de vineri va continua cu spectacolul Teatrului Naţional din Bucureşti, Tectonica sentimentelor de Eric-Emmanuel Schmitt, în regia lui Nicolae Scarlat. Prolific autor francez, Schmitt a fost recompensat de Academia Franceză cu Grand Prix du Théâtre pentru întreaga activitate. Scrisă în 2008, piesa este, în stilul binecunoscut a lui Schmitt, o analiză complexă a psihologiei relaţiilor umane, a jocului dintre minciună şi adevăr. Diane îşi suspectează partenerul că nu o iubeşte şi de aceea îl supune unui test... "Nu poţi fi, în acelaşi timp, şi îndrăgostit de cineva şi să ai şi încredere în el.", mărturiseşte personajul lui Schmitt.

 

Tot vineri, 25 noiembrie, va avea loc şi vernisajul expoziţiei de fotografie: FOTOdRAME,  semnată de Zomir Dimovici. Interesul artistului fotograf Zomir Dimovici pentru lumea spectacolului este mai mult decât o certitudine. O demonstrează cele două expoziţii de fotografie inspirate de mirajul teatrului de păpuşi, expoziţia-eseu Chipuri - Timpuri, rubrica permanentă pe care o deţine în revista Teatrul Azi, Întâlniri virtuale, dar, mai ales, numeroasele proiecte pe teme teatrale pe care le-a dezvoltat în emisiunile de televiziune realizate de el. Plecat de ceva ani din România, anul trecut s-a întors pentru a realiza prin intermediul Institutului Cultural Român, expoziţia de fotografie Oraşul interior, expusă în tipul Festivalului de Dramaturgie Contemporană şi la Teatrul "Sică Alexandrescu". În această toamnă, o altă expoziţie ce-i poartă semnătura poate fi privită în foaierul Teatrului "Sică Alexandrescu". FOTOdRAME vorbeşte, la rândul ei, despre privire. Cea care pătrunde dincolo de imaginea desfăşurată şi îi surprinde esenţa dramatică. Căci fiecare cadru surprins este concentrare imagistică a temei unei piese de teatru, aşa cum a decriptat-o artistul fotograf şi apoi a descoperit-o privind lumea care îl înconjoară.
 
Seara de sâmbătă este dedicată spectacolului XXL - Fat Pig de Neil LaBute, în regia lui Cristian Juncu. Spectacolul, coproducţie: Asociaţia Culturală Catharsis, Teatrul ACT şi Teatrul "George Ciprian", Buzău, este prezent în festival cu două reprezentaţii. Neil LaBute este unul dintre cei mai controversaţi dramaturgi, scenarişti şi regizori de teatru şi film din Statele Unite. Nu-l interesează să fie pe placul publicului, să prezinte lucruri, caractere şi situaţii comode, de aceea foarte mulţi au considerat că afişează o onestitate voit crudă. Fără menajamente, dramaturgul dă la o parte măşti pentru a prezenta, în întreaga-i hidoşenie, toată panoplia de orori (meschinăria, brutalitatea, laşitatea, obsesiile, frustrarea, iresponsabilitate ş.a.). Acelaşi lucru face şi în XXL - Fat Pig, piesă nominalizată la Premiul Laurence Olivier pentru cea mai bună Comedie, în 2005. O poveste a iubirii ratate, în care autorul arată cum presiunea societăţii poate omorî o relaţie dintre doi oameni, pentru simplul fapt că femeia nu se încadrează fizic în standardele impuse. Ea este supraponderală.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus