Un recital în culori cu Trio Strad - Turneul ArTime, 2011

Duminică, 18 decembrie 2011, am avut încă o dată ocazia să îmi dau seama că atunci când vine vorba de artă în general şi muzică în special, timpul îşi schimbă consistenţa. Recitalul de duminică seara de la Sala Radio ne-a făcut să deraiem de pe şinele timpului pe care îl cunoaştem şi să ne cufundăm în armonia muzicii de Brahms şi Dvořák. Cine e responsabil pentru asta? Trio Strad - Alexandru Tomescu (vioară), Răzvan Suma (violoncel) şi Toma Popovici (pian) - a decis că e timpul pentru artă şi s-a pornit să poarte acest mesaj într-un turneu care a vizat în perioada 5-21 decembrie 2011, 10 oraşe din România. "ArTime" s-a intitulat acest turneu, iar în week-end-ul 17-18 decembrie 2011 a ajuns şi la Bucureşti.
 
Aşadar duminică, 18 decembrie 2011, la Sala Radio, am ascultat Trio nr. 1 op. 8 în Si bemol major de Johannes Brahms şi Trio nr. 3 op. 65 în fa minor de Antonin Dvořák.
 
Sunt două lucrări de un mare lirism, care se completează din toate punctele de vedere. În primul rând pentru că Dvořák era un mare admirator al compoziţiilor brahmsiene, deci Trioul compozitorului ceh e o continuare firească pentru cel al lui Brahms. Apoi pentru că tonalităţii Si major a Trioului de Brahms, îi răspunde fa minorul Trioului de Dvořák, astfel creându-se un echilibru în cadrul programului. Acest recital ne-a făcut să explorăm o largă paletă coloristică, de la sonorităţi foarte luminoase, la nuanţe obscure sfâşiate violent de scânteieri rapide şi orbitoare (mai ales în Trio-ul de Dvořák). Eu mă declar cucerită total de Trioul de Dvořák, unde în ultima parte, pianul vine cu un discurs străbătut de un lirism dramatic.
 
Nu voi face comentarii cu privire la virtuozitatea celor trei, pentru că toţi ştim că sunt artişti dedicaţi, cu o bogată experienţă pe scenele concertistice româneşti şi internaţionale, a căror măiestrie smulge aplauze îndelungi la fiecare apariţie. Aşa s-a întâmplat şi duminică seară. Aplauzele au erupt chiar şi între părţi spre marea indignare a unui domn care a ţinut să se erijeze în educator, cu nişte reacţii cam deplasate. Acestea, fie vorba între noi au deranjat mai mult decât aplauzele. Eu cred că faptul că s-a aplaudat între părţi nu e atât de condamnabil având în vedere că "vinovaţii" sunt poate la primul lor concert de muzică clasică. Odată creat acest prim contact, este foarte posibil să existe şi altele. Sigur, poate melomanii înrăiţi au fost deranjaţi, dar să nu uităm că menirea artei este de a ne face mai buni şi mai toleranţi. Cred că am putea, în aceste condiţii, să dăm dovadă de mai multă îngăduinţă, nu?
 
În plus, să nu uităm că scopul declarat al celor din Trio Strad este de a atrage cât mai mulţi oameni în sala de concert, pentru că muzica clasică e pentru toată lumea. În acest scop şi-au creat un profil neconvenţional, pe care şi l-au parafat încă de când au concertat prima dată în această formulă. Debutul lor s-a produs pe plaja din Vama Veche, ce poate fi mai neconvenţional de atât? Tot ce fac ei sparge tiparele - de la vestimentaţia pe care o adoptă pe scena de concert, până la cele mai aparent neînsemnate detalii. Chiar şi caietul program arată altfel. Clasicele biografii au fost înlocuite de interviuri cu întrebări şi răspunsuri scurte care spun mai multe despre personalităţile lor, decât un text pe care îl găsim multiplicat peste tot ani de-a rândul. Ei ne-au oferit o "ArTfel" de biografie, din care am aflat că Alexandru este mare fan Ada Milea; Răzvan ne-a povestit că una dintre cele mai timpurii amintiri ale sale despre muzică îl leagă de lojele Casei Universitarilor din Cluj, unde se ducea la concerte cu mama lui şi unde se juca mereu cu maşinuţe în ritmul lucrărilor cântate. Cât despre Toma, după o zi de studiu ascultă la patefon plăci cu muzică interbelică.
 
În seria inovaţiilor propuse de Alexandru, Răzvan şi Toma se înscrie şi aceea că au venit cu trei tipuri de programe: Very Classic, cel pe care l-am auzit şi la Bucureşti; Light Classic, cu lucrări de Schubert, Chopin, Saint-Saëns şi Paganini şi Fusion Classic, în care l-au avut alături şi pe Berti Barbera - cu cover-uri după piese de Beatles sau Led Zeppelin orchestrate de Julio Santillan. Oare cu ce ne mai surprind cei din trio Strad la următorul turneu?
 
Apoi, o altă inovaţie a fost ideea unor repetiţii deschise, la care au participat mulţi elevi şi studenţi; aceştia au avut şansa de a se afla în dialog cu cei trei muzicieni care şi-au putut împărtăşi vasta experienţă.
 
(Tocmai am recitit acest articol şi îmi dau seama că am făcut cronica unui întreg eveniment mai degrabă decât doar a concertului de duminică. Mă gândesc că nu e aşa grav, cu atât mai mult cu cât în timp ce scriu aceste rânduri, Trio Strad este în repetiţie deschisă la Biblioteca Municipală "Radu Rosetti" din Oneşti, ultima lor destinaţie din turneu. Aşa că nu e prea devreme să spun că turneul ArTime s-a bucurat de un mare succes şi că aşteptăm cu nerăbdare următoarele proiecte ale celor trei membri ai Trioului Strad).