Profesionişti, în vizită la Bucureşti - Vizita bătrânei doamne

Vizita bătrânei doamne, spectacolul regizat de bulgarul Alexander Morfov, are mari şanse să devină hitul stagiunii la Teatrul Naţional Bucureşti. Într-un interviu din 1980, dramaturgul Friedrich Dürrenmatt, autorul piesei, spunea că n-a scris niciodată pentru veşnicie, ci pentru bani şi mai tot ce a scris a fost ca să câştige o pâine. Iar Vizita bătrânei doamne a fost o altă încercare a lui de a ieşi dintr-o situaţie financiară critică. Poate şi de aceea, drama oamenilor gata să comită o crimă pentru a scăpa de sărăcie este atât de veridică.

Avem aşa: un spectacol făcut de mâna sigură a unui regizor preocupat să spună povestea cât mai limpede, actori foarte bine distribuiţi, interpretări convingătoare, o scenografie spectaculoasă şi funcţională, o coloană sonoră care leagă bine momentele. Mai avem: suspans, mult umor, viaţă, vină, flirt, politică şi un balet al micilor interacţiuni, care arată cât de bine e coagulată acum trupa Teatrului Naţional din Bucureşti.

Morfov descuie povestea cu o cheie realistă; alege să nu suspende prea mult timpul pentru meditaţie şi introspecţie şi se concentrează să nu sacrifice prin nimic dinamismul acţiunii. Spectacolul său îşi devorează momentele aşa cum se hrăneşte un film cu un scenariu bine scris. Puţine scene sunt construite şi pentru efect, dar, fără ele, spectacolul ar fi incomplet (scena din biserică, în care Maia Morgenstern trânteşte băncile printr-un recul de domino, sau cea finală, în care Mircea Rusu se face nevăzut printr-o tehnică de magie).

Actori care îşi fac bine meseria

Maia Morgenstern acaparează scena cu un rol solid, care îi vine ca o mănuşă. Klara Zachanassian, o femeie putred de bogată, se întoarce în orăşelul Güllen ca să se răzbune pe bărbatul care a trădat-o în tinereţe şi care a umilit-o în faţa întregului oraş. Alfred Miller, personaj interpretat de Mircea Rusu, nu a recunoscut paternitatea copilului pe care l-a avut cu Klara şi a tocmit martori mincinoşi, ca să muşamalizeze cazul.

Într-un orăşel mort din punct de vedere economic, Klara vine ca ultim salvator şi promite că le va da locuitorilor 1 miliard de dolari, cu o condiţie: aceştia să repare nedreptatea şi să-l ucidă pe Alfred. Mircea Rusu, cu o interpretare de excepţie, îşi duce personajul spre o din ce în ce mai posibilă moarte, alunecând de la iluzia că semenii lui îl vor proteja spre certitudinea unui sfârşit absurd.

Bulgarul Alexander Morfov a regizat un spectacol de forţă, bine legat, plin de tensiune, cu scene memorabile şi deloc greu de urmărit, reuşind să fructifice tot potenţialul scenei mari printr-o excelentă tehnică de plasare a personajelor în spaţiu. Decorul realizat de un alt bulgar, Nikola Toromanov, reproduce în detalii de fineţe spaţiul unei gări, centrul oraşului, cu restaurant, cafenea şi boutique, cabinetul medicului, biroul primarului şi secţia de poliţie, oferindu-i spectatorului mereu câte un plan de urmărit.

Vizita bătrânei doamne, spectacolul onest şi deloc infatuat al unui regizor experimentat, dă consistenţă repertoriului Teatrului Naţional Bucureşti.