Venit la Bucureşti în cadrul noii serii "World Music", Dhafer Youssef a lăsat amuţită o sală întreagă după încheierea concertului său din cadrul Festivalului Enescu 2011 ce a inclus 14 piese gândite special pentru scena Sălii Radio. N-a venit singur, ci alături de alţi 18 muzicieni senzaţionali: pianistul estonian Kristjan Randalu, contrabasistul canadian Chris Jennings şi unul dintre cei mai valoroşi baterişti ai momentului, americanul Mark Guiliana. Alături le-au stat cei 15 membrii ai orchestrei Divine Shadows, cu toţii instrumentişti de marcă veniţi din zona muzicii clasice. Acest proiect ambiţios a întrupat de fapt o dorinţă mai veche a lui Dhafer Youssef: "Este dificil să aduci pe aceeaşi scenă muzicieni ce provin din zone stilistice diferite: eu şi cvartetul meu suntem «clienţi fideli» ai zonei improvizatorice, în timp ce colegii din orchestra Divine Shadows sunt muzicieni interpreţi de muzică clasică. Pe de o parte suntem noi, cei «liberi», iar de cealaltă parte sunt organizarea şi disciplina impuse de repertoriul clasic. A fost o provocare să unim cele două lumi, însă pot să spun că scopul a fost atins, iar reacţia publicului ne-a confirmat reuşita."
Interviul cu Dhafer l-am aşteptat cu mare nerăbdare. Ascultasem cu ceva timp în urmă câteva dintre albumele sale şi pur şi simplu muzica sa mă făcea să amuţesc de fiecare dată. Nu ascultasem nimic asemănător până la el.
Dhafer Youssef face parte din categoria acelor muzicieni care reuşesc să transmită emoţii intense de la primele acorduri. Interpretarea sa apelează la cele mai adânci şi primitive trăiri omeneşti. Este o muzică ce te răscoleşte şi te stoarce de cele mai profunde simţiri. Nici nu e de mirare că după concertul de la Bucureşti, marea majoritate a publicului a ieşit cu lacrimi în ochi din sală... Impactul a fost prea puternic.
Îl aşteptam în lobby-ul hotelului şi mă gândeam cum aş putea să abordez un personaj atât de... exotic şi poate greu de înţeles. Poate e "scorţos" - mă gândesc. Nu, nu are cum... muzica pe care o cântă vine din altă lume, unde falsul şi preţiozitatea nu-şi găsesc alcătuirea. Da, însă vine din cultura orientală, unde există anumite restricţii şi o oarecare distanţă faţă de cei care nu cunosc în amănunt istoria şi civilizaţia acelor tărâmuri...
Surprinzător, însă în faţă îmi apare un Dhafer Youssef cât se poate de simplu, în şalvari şi papuci, glumeţ şi surâzător. Este prietenos, râde tot timpul şi pe întreg parcursul interviului nu are niciun fel de reţineri. Nu-şi calculează minuţios răspunsurile. Discuţia este sinceră şi verticală, condimentată pe parcurs cu poveşti amuzante petrecute de-a lungul devenirii sale artistice.
Pasiunea pentru muzică a existat în sufletul său încă din timpurile copilăriei. Mai mult decât atât, şi-a dorit cu ardoare un instrument a cărui sonoritate îl fascina şi-l subjuga: OUD-ul, vechea lăută arabă. Provenind dintr-o familie numeroasă, nu i-au fost permise lecţii particulare de muzică, cu atât mai puţin un instrument al său. A reuşit să-şi construiască unul, folosind o plasă ruptă de pescuit, o bucată de lemn si câteva spiţe de la o bicicletă.
Dhafer a urmat calea firească a muzicii învăţând la şcoala tradiţională coranică şi în acelaşi timp, pasiunea pentru muzica pe care o auzea la radio - singura sursă de divertisment şi informaţie din oraşul său - devenea din ce în ce mai sufocantă.
Ascultând fascinantele linii melodice de la radio, Dhafer Youssef a învăţat să cânte după ureche. "Era numai muzică în sufletul meu; asta e tot ce ştiu" spune Dhafer Youssef. "Nu ştiam ce înseamnă jazz-ul sau muzica clasică...Pentru mine, toate acele sunete se întrupau într-un singur cuvânt: muzică. Şi-atât".
Într-o zi, unul dintre prietenii săi plecaţi peste mări si ţări s-a întors cu o chitară electrică şi cu un fel de jucărie muzicală... o mică lăută. Dhafer a împrumutat-o şi a început să cânte zi şi noapte. Existenţa şi-a câştigat-o cântând la nunţi si alte sărbători; cu vocea sa inconfundabilă chema poporul la rugăciune; cu instrumentul său modest cânta apoi în fiecare seară. Astfel a reuşit să-şi cumpere primul său OUD a cărui valoare echivala pe atunci cu 100 de euro.
Talentul său a fost remarcat de familie si prieteni. Cu toţii au fost de acord că destinul lui Dhafer era pecetluit în slujba celei mai frumoase dintre arte: muzica.
"Dacă m-aş fi născut în Africa" - spune Dhafer Youssef - "cu siguranţă aş fi cântat la tobe; în New York aş fi fost saxofonist; dar m-am născut în Tunisia, şi nimic nu mă putea face să renunţ la fascinaţia pentru OUD".
Împlinirea destinului lui Dhafer Youssef s-a modelat şi concretizat în oraşul european al muzicii: Viena. "Am făcut orice pentru a supravieţui; am spălat vase, am fost chelner... totul pentru a putea continua cu muzica. Însă nu ştiam să citesc notele muzicale. În fiecare seară eram prin cluburi de jazz sau săli de concert pentru a-mi satisface foamea de muzică. Şi într-o zi l-am întâlnit pe celebrul violist Tony Burger, care m-a ajutat să-mi scriu muzica şi care m-a învăţat notele muzicale. Am cântat de atunci de multe ori împreună. Şi a fost fascinant. În sfârşit puteam să întrevăd împlinirea visului meu."
Apoi a apărut o oportunitate uimitoare: clubul de jazz Porgy and Bess din Viena i-a oferit acea mult visată "carte blanche" care i-a dat mână liberă în a face ceea ce îi place, o dată pe lună timp de un an. Aşa s-a născut câte un nou proiect în fiecare lună. Dhafer Youssef i-a invitat alături de el pe unii dintre cei mai mari muzicieni europeni de jazz de la acea oră: Iva Bittova, Peter Herbert, Renaud Garcia Fons şi Christian Muthspiel. "A fost un mare succes şi am ajuns să fac în nouă luni ceea ce ar fi necesitat poate zece ani de muncă; am avut minunata şansă de a face ceva complet diferit de la o lună la alta. Cu fiecare concert, oamenii veneau în număr din ce în ce mai mare şi întrebau despre muzica noastră. La un moment dat am decis că nu este suficient şi că trebuie să intrăm într-un studio de înregistrări. Astfel a apărut primul meu album, Malak."
Aşa a început povestea celui care a reînsufleţit instrumentul tradiţional tunisian - OUD-ul, uitat de multă vreme între filele istoriei. Prin glasul fin şi rafinat al acestei vechi lăute, artistul a simţit că poate reda întregii lumi o istorie veche de secole, povestită prin fascinantele linii melodice ale muzicii arabe.
Întregul interviu îl puteţi urmări la TVR Cultural, miercuri, 11 ianuarie 2012, ora 17:15 şi duminică, 15 ianuarie 2012, ora 16.15.