Asta ne-a spus Cristina Comandaşu în deschiderea recitalului aniversar de la Sala Radio - 15 ani de Radio România Muzical. După care ne-a lasat pe mâinile unei pianiste minunate: Alice Sara Ott.
Din înregistrările ei nu mi-am dat seama cât de diafană este şi de fragilă. Deşi arăta ca o şcolăriţă, a reuşit să impresioneze prin maturitate şi claritate în interpretare. De fiecare dată s-a retras în culise timidă, desculţă, pe vârful degetelor. Pentru a reveni în forţă, foarte sigură pe ea.
Programul ales a fost de excepţie: a început cu Mozart - vioi şi optimist, a continuat cu Beethoven - jovial şi limpede, pentru a încheia în forţă cu Modest Musorgski - Tablouri dintr-o expoziţie (primă audiţie pentru mine dar în niciun caz ultima). Surprinsă de aplauzele noastre darnice, ne-a făcut cadou două bisuri: Liszt - La Campanella şi... ei bine da, Beethoven - Für Elise, care a stârnit rumoare în sală şi un zâmbet larg de recunoaştere din partea tuturor.
Sara ne-a cucerit. A arătat că nu este doar o interpretă la pian, ci o pianistă adevărată, care a găsit echilibrul perfect între rigoarea tehnică şi armonia sufletului.
Viaţa fără muzică ar fi o mare greşeală.
Programul concertului:
Wolfgang Amadeus Mozart - Variaţiuni KV 573 pe o temă de Duport,
Beethoven - Sonata de pian Opus 2, nr 3 în do major
Modest Musorgski - Tablouri dintr-o expoziţie.