Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Băiatul din ultima bancă

Teribilism literar - Băiatul din ultima bancă


TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Băiatul din ultima bancă, spectacolul regizat de Theodor Cristian Popescu la Teatrul Naţional din Bucureşti, e un thriller intelectual care foloseşte literatura ca pe un trăgaci.

Literatura devine graniţă între realitate şi ficţiune, iar eroii ei trec când într-o parte, când în alta, împinşi de voinţa capricioasă a unui adolescent-demiurg. Claudio (Rareş Florin Stoica) e un elev de liceu care transformă în eveniment literar viaţa unui coleg banal şi a familiei acestuia. Impulsionat de profesorul lui (Germán, interpretat de Mihai Călin), Claudio pătrunde abil în casa lui Rafa, pentru a scrie despre viaţă.

Îl meditează pe Rafa (Andrei Chiran) la matematică şi primeşte, în schimb, informaţii utile din domeniul filosofiei. Primeşte, de fapt, mult mai mult. Înfruptându-se din confortul unei familii stabile financiar, dar cu vise mediocre (lucru care face ca imaginaţia lui Claudio să explodeze), băiatul din ultima bancă ţine un jurnal, dând dinamism unei poveşti aparent anodine prin observaţii fine şi prin direcţiile posibile pe care le deschide scrisul său viu, original şi curajos.

Interpretări credibile

Interesantă distribuirea lui Rareş Florin Stoica în rolul lui Claudio. Actorul este convingător în rolul puştiului idealist, talentat şi un pic efeminat de lipsa experienţei sexuale. Mihai Călin e, în sfârşit, distribuit într-un rol care i se potriveşte şi face fin reglajul de comportament al personajului său, un profesor plictisit de meserie, care redescoperă pasiunea de a fi un "maestru cu discipol".

Fascinat de savoarea unei creativităţi neaşteptate, Germán se simte revitalizat intelectual de lucrările elevului său. Îl instruieşte viclean, dându-i să citească romanele unor autori influenţi. Pe măsură ce stilul lui Claudio capătă consistenţă şi se modifică după impactul cu operele fundamentale, Germán devine din ce în ce mai frustrat şi intimidat de succesul şi de teribilismul discipolului său. Ce i s-ar putea imputa spectacolului nu se rezumă la construcţie (firul logic nu se rupe niciodată, povestea e bine spusă şi nici nu sunt erori de distribuţie), ci la modul în care îi alunecă printre degete unele momente tensionate sau cu mai mare încărcătură sexuală / psihologică.

Efectul unor pasaje de lectură trece prea repede, pentru că nu sunt subliniate suficient de regizor; scena de intimitate între adolescent şi mama lui Rafa (Diana Dumbravă) e destul de flască, expediată şi lipsită de erotism. Băiatul din ultima bancă, spectacolul lui Theodor Cristian Popescu, după piesa lui Juan Mayorga, laureatul Premiului Naţional pentru Teatru acordat în Spania în anii 2005 şi 2007, le va face plăcere mai ales acelor spectatori care apreciază textele bine scrise.

 Info
Teatrul Naţional Bucureşti
Băiatul din ultima bancă
de Juan Mayorga
Regia: Theodor Cristian Popescu
Cu: Rareş Florin Stoica, Mihai Călin, Brânduşa Mircea, Dan Tudor



 Toate articolele despre Băiatul din ultima bancă


1 comentariu

  • anost
    nik, 28.03.2012, 02:57

    un spectacol anost ,fara o constructie clara viziunea regizorala ramane multimea vida

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Dan Boicea


Alte articole

 Un text inteligent, un spectacol doar pe jumătate reuşit - Băiatul din ultima bancă, Oana Stoica


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer