Non ti muovere - Gândeşte şi nu te mişca

O adolescentă pe moarte, ca urmare a unui accident de motocicletă, este adusă la Spitalul de Urgenţă din Roma. Ada, infirmiera şefă, căută prin ghiozdanul fetei şi îi citeşte jurnalul. Preocupată de asemănarea ei cu un coleg chirurg, îl anunţă. Timoteo (Sergio Castellitto) o recunoaşte pe fiica sa. În timpul operaţiei de salvare a adolescentei i se recompun în minte fragmente şi amintiri de cincisperezece ani încoace - vârsta fetei - făcând să defileze trădări, violenţe, abandonuri, dorinţe de paternitate, neînţelegeri şi, mai cu seamă, iubirea ascunsă pentru o tânără femeie.

Încă de la primul cadru sugestiv, Castellitto, aici la al doilea film ca regizor, ne introduce în atmosfera gri a filmului. Corpul unei fete este văzut de sus, căzut pe trotuar, camera coboară extrem de lent pe ea împreună cu ploaia.

Non ti muovere e un film intens, un film murdar, precum murdară este faţa lui Penelope Cruz, frumoasa amantă, irecognoscibilă din necesităţi narative. Murdară este şi viaţa chirurgului Timoteo care, sub efectul mai multor pahare de vodkă şi a caniculei estivale, mai întâi o violează pe tânără Cruz, pentru ca apoi să se îndrăgostească de ea. Murdară este şi relaţia lui cu soţia, hieratica Claudia Gerini, relaţie în care nu mai există iubire, nu mai există responsabilităţi, decât aceea de a face un copil, doar pentru a rămâne uniţi... Şi tocmai această fiică va fi cea care se va rupe în bucăţi deja dinaintea accidentului...

Non ti muovere este o peliculă plină, insolită, chiar curajoasă pentru cinematograful italian, extrem de emotivă şi, din multe puncte de vedere, în afara schemelor cunoscute. O operă uşor narcisistă, în care 90% din spaţiu este ocupat de actorul-regizorul-co-scenaristul Sergio Castellito. Însă atât lungimea (două ore şi cincisprezece minute), compusă din cadre importante pentru interacţiunea emotivă între personaje, cât şi narcisismul, servesc completării discursului despre obsesie şi dezorientare între lumea interioară şi cea exterioară.