The People vs. Cristi Puiu - Gala Premiilor Gopo, 2012

În 2005, când a apărut Moartea domnului Lăzarescu, nu exista Gala Gopo. În 2001, la vremea lui Marfa şi banii, aproape că nu mai există nici cinematografie românească. Prin urmare, abia Aurora, al treilea lungmetraj al lui Cristi Puiu, a fost primul eligibil pentru cele mai importante premii din istoria cine-industriei mioritice. Şi, conform aşteptărilor, filmul a primit cele mai importante distincţii ale Galei Gopo 2012: cel mai bun film, regizor, scenariu. E a treia peliculă care reuşeşte această performanţă, după A fost sau n-a fost?, în 2007 şi Poliţist, adjectiv, în 2010, ambele de Corneliu Porumboiu.

Puiu n-a fost însă la Gală să-şi primească cele două premii (regie şi scenariu). Şi nici soţia sa, Anca, n-a preluat statueta dedicată celui mai bun film (producătorii Aurorei sunt Anca Puiu, Bobby Păunescu, Philippe Bober şi Dan Wechsler). De fapt, Mandragora, casa de producţie a familiei Puiu, a boicotat întreaga Gală, retrăgând din competiţie nu doar Aurora, dar şi Metrobranding, la fel cum 42 km Film şi Umbrela Film au retras Burta balenei. Acesta e motivul pentru care, pe tot parcursul celor 3 ore şi jumătate cât a durat întâmplarea de la Platinum Business & Convention Center (clădirea din imediata proximitate a Otopeniului ce găzduieşte, printre altele, şi Realitatea TV) nu a fost proiectată nici o singură imagine din aceste trei filme.

Ştim că ele au fost retrase, dar nu ştim de ce. Ştim că organizatorii Galei au deliberat vreme de 10 ore dacă să menţină sau nu filmele în competiţie, ştim ce au decis, dar nu ştim de ce nu au plasat în debutul manifestării un scurt anunţ prin care să facă publică situaţia expusă mai sus. În lipsa banalului anunţ, Andi Moisescu a fost obligat la un repetat şi uşor penibil balet verbal "Din păcate, nici Cristi Puiu şi nici altcineva din echipa filmului n-au putut veni la Gală, dar vă asigur că le voi înmâna personal premiile". Altfel, vedeta Pro s-a descurcat mult mai bine ca în 2011 în ipostaza de amfitrion, reuşind să acopere cu inspiraţie şi umor micile hibe de organizare care s-au făcut simţite când şi când.

Revenind la Puiu, lucrurile sunt, în bună măsură, limpezi: Aurora e filmul anului 2011 în România, iar organizatorii Galei Gopo au ales excelent să ignore boicotul familiei Puiu, menţinându-şi statutul şi nivelul de credibilitate câştigat de-a lungul primelor cinci ediţii. În ce-l priveşte pe Puiu (omul căruia toată industria îi datorează, în bună măsură, existenţa) şi (încă) inexplicabilul său gest, orice speculaţie nu poate anula sentimentul de tristeţe cu care autorii acestor rânduri au părăsit sala ce-l aştepta la aplauze. Până la urmă, e de neuitat şi de mereu amintit adevărul conform căruia, în urmă cu 11 ani, într-un peisaj în care Pintilie şi Caranfil erau şi ei pe cale să fie îngropaţi în deşertul de anonimat, non-valoare şi indiferenţă care era, pe atunci, cinematografia românească, apariţia lui Cristi Puiu a schimbat totul şi ceva pe deasupra.

Absenţa marelui câştigător n-a fost singulară. Nici Corneliu Porumboiu, Cristi Mungiu, Radu Muntean, Dragoş Bucur, Maria Dinulescu ori Mimi Brănescu n-au fost de găsit în sala care cu greu a putut găzdui cei aproape 500 de invitaţi care i-au călcat pragul. Mese prea apropiate şi o sonorizare nefericită au redus confortul celor aflaţi la faţa locului. S-a vorbit despre durata prea mare a Galei, dar aici cred că vocile critice sunt nedrepte: 26 de premii nu se puteau, totuşi, împărţi într-un interval mai scurt de timp.

Tot cei prezenţi au avut şi privilegiul de a fi părtaşi la poate cel mai emoţionant din istoria Galei: decernarea premiului de excelenţă Tamarei Buciuceanu-Botez. E drept, şi premierea lui Iurie Darie (apropo, ştiaţi că ambii actori sunt născuţi în 1929, în Basarabia?; apropo, again, aţi observat ce mult seamănă Darie cu Cary Grant?) a crescut puternic nivelul de emoţie, dar prezenţa Tamarei, minunat anticipată de Irina Petrescu şi de Bruno Roche, directorul general al Apa Nova, a ridicat sute de oameni în picioare şi zeci de "Bravo" în înaltul sălii. Încântarea de a fi contemporan cu vivacitatea fără vârstă a cândva-Chiritei e dublată de bucuria de a o fi văzut, cu doar câteva zile mai devreme, făcând un excelent rol secundar în noul film al lui Radu Jude Toată lumea din familia noastră. Cine zicea că noul văl aruncă la coş vedetele venerabile? Şi cine zicea că Gopo e pasionat exclusiv de noul, minimalistul, prea-rafinat-artisticul şi prea-puţin-popularul nou cinema românesc?

În ce le priveşte pe urmaşele lui Isoscel, al şaselea Gopo le-a adus la rampă pe Ioana Flora (radiind de fericire în seara în care a fost dublu laureată: premiul CTP-Pro Cinema pentru cea mai nedreptăţită actriţă a noului val & premiul pentru cea mai bună actriţă în rol secundar: Lavinia din Periferic) şi pe Ana Ularu (cea mai bună actriţă în rol principal: Matilda din acelaşi Periferic). Ce-a fost filmul lui Bogdan George Apetri pe parte feminină, a fost Din dragoste cu cele mai bune intenţii pe cea masculină: Bogdan Dumitrache (cel mai bun actor în rol principal - Alex) şi Adrian Titieni (cel mai bun actor în rol secundar - Dr. Crişan). Dumitrache, care a devenit luni seară primul actor ce primeşte statueta atât pentru rol secundar (în 2011, pentru Leu din Portretul luptătorului la tinereţe de Constantin Popescu), cât şi pentru rol principal, a avut cel mai bun speech al serii, vorbind deştept, concis şi emoţionant, despre noroc şi succes: "Tot ce mi se întâmplă în ultima perioadă în carieră de actor mă duce cu gândul la noroc. Prin urmare, urez noroc tuturor actorilor talentaţi care au nevoie de el ca să devină de succes.". În afară de el, însă, vedetele cinema-ului românesc au dovedit că, la secţiunea discurs public, de mulţumire ori de laudatio, stau mult mai prost decât ar fi de aşteptat.

La capitolul mondenităţi inutile, inutile-inutile, covorul roşu n-a adus explozia de glamour aşteptată, rochiile şi foto-prestaţiile doamnelor fiind, în mare parte din cazuri, banal-plictisitoare. Excepţii remarcabile din partea starurilor TV Andreea Raicu şi, mai ales, Malvina Cservenschi, ale căror toalete îndrăzneţe s-au lăsat cu imagini dintre cele mai nemuritoare. Remarcabil a fost şi Florin Piersic jr., care, dotat cu deja clasicii ochelari fumurii şi din ce în ce mai haotica-i pleată, a pozat cu poftă în faţă fotografilor şi, câteva ore mai târziu, ne-a bucurat imaginaţia vorbindu-ne despre amantele omuleţului lui Gopo. O vorbă şi despre Andi Vasluianu, în mare vervă, atât pe scenă, alături de Monica Bârlădeanu, cât şi în sală, unde starea-i de bună dispoziţie i-a molipsit pe toţi şi toate din jur.

Trăgând linie şi adunând, o întâmplare cu puţine străluciri, dar şi cu puţine bâlbe, cu un portofoliu de premii just şi memorabil, mergând mai degrabă pe linia de confirmare a trend-ului de profesionalism instaurat în anii din urmă. Totuşi, în ciuda abundenţei sponsorilor prezenţi în sală şi pe scenă, un neliniştitor iz de austeritate putea fi adulmecat în aerul serii sărbătoreşti. Criza financiară nu ne-a spus încă adio şi asta s-ar putea să se simtă puternic în palmaresul Gopo 2013.