C.F.R. - Cometa, copilul şi căţelul

Montarea lui Alexandru Dabija intră la categoria "pană". În sport, aici luptă boxerii între 54 şi 57 de kilograme. În teatru, e acea categorie "uşoară", la care actorii îşi dau replicile precum îşi dădeau colegii lor din filmele mute palme: rapid, prin surprindere, în aşteptarea loviturii finale - platoul cu frişcă.

Spectacolul lui Alexandru Dabija poate fi descris chiar cu vorbele regizorului, pentru că intră într-o zonă care îl interesează în ultima vreme - cea a distracţiei superficiale, de la care e periculos să aştepţi întrebări fundamentale, pentru că rişti să nu te mai simţi bine.

E ceea ce a făcut, recent, la Petroşani, cu Nunta lui Figaro, caracterizat drept un spectacol dinamic, scurt, ca o glumă, ca o joacă. Şi C.F.R. - Cometa, Copilul şi Căţelul, colaj după schiţele lui Caragiale Despre cometă - prelegere populară, Justiţia română. Secţia corecţională, D-l Goe..., Bubico şi Atmosferă încărcată, e un montaj rapid, cu treceri fără hurducăieli între piese.

Trupa excelentă a Odeonului

C.F.R. - Cometa, Copilul şi Căţelul se bazează pe forţa de reacţie şi de improvizaţie a actorilor, pe experienţa şi pe dezinhibarea lor. Nimeni nu rămâne repetent la capitolul ăsta, nici măcar D-l Goe însuşi, interpretat, la premieră, de Marius Damian (pe acelaşi rol figurează şi Constantin Cojocaru). Marius Damian se menţine cu obrăznicie în prim-plan, făcând din Goe cel mai spumos personaj al spectacolului.

Puştiul dolofan, alintat şi şmecher-retard îşi manipulează abil galeria de protectoare, pe Mam'mare (Dorina Lazăr, într-un rol rezolvat cu uşurinţă), pe Mamiţa (Paula Niculiţă, excelentă în repriza ei de furie cu amortizor) şi pe Tanti Miţa (Nicoleta Lefter, diafană şi veşnic deconcertată).
 

Lui Pavel Bartoş îi vine la îndemână rolul controlorului străfulgerat de patima datoriei şi de atipice preocupări erudite. Ionel Mihăilescu, în cel mai greu rol din spectacol, amuză în rolul pasagerului nevricos, "june-secund", posibil amant şi posibil criminal, iar Oana Ştefănescu, mamiţa lui Bubico, este foarte sigură pe interpretarea ei şi reuşeşte s-o ironizeze pe stăpâna tipică a căţelului-tip-bomboană.

Sunt scene în care actorii nu prea ştiu ce au de făcut şi rezolvă pe moment situaţia, fără să aibă un scenariu prestabilit, iar senzaţia de ezitare pluteşte în aer şi se mai agaţă de câte o replică. Apoi, îţi doreşti să fi râs mai mult. Aşa cum ai râs la Gaiţele, spectacolul făcut de Dabija acum zece ani, cu aproape aceeaşi trupă.

Teatrul este din ce în ce mai mult o profesie, mai ales la câte spectacole lucrează regizorii, acum, spunea Alexandru Dabija. Propria afirmaţie îl ajunge. Alergătura unor regizori se vede în modul în care nu mai au timp să dezvolte anumite situaţii sau în felul în care uită să explice anumite opţiuni.

Şi ceea ce mai afirma Alexandru Dabija se poate aplica şi în cazul acestui spectacol: "Nu cred că poţi să scoţi o dată la două luni de zile câte o capodoperă". La premieră, spectacolul lui a arătat ca o gară în construcţie, în care au început, deja, să intre trenurile.

Teatrul Odeon, Bucureşti: C.F.R. - Cometa, copilul şi căţelul, după texte de I. L. Caragiale
Regia: Alexandru Dabija
Scenografia: Cristina Milea
Muzica: Ada Milea
Cu: Pavel Bartoş, Rodica Mandache, Dorina Lazăr, Nicoleta Lefter, Oana Ştefănescu, Paula Niculiţă, Constantin Cojocaru / Marius Damian, Ionel Mihăilescu.
De: după I. L. Caragiale Regia: Alexandru Dabija Cu: Pavel Bartoş, Rodica Mandache, Dorina Lazăr, Nicoleta Lefter, Oana Ştefănescu, Paula Niculiţă, Constantin Cojocaru / Marius Damian, Ionel Mihăilescu

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus