"Suntem sute de organizaţii, asociaţii şi reţele culturale şi artistice din Europa, care reprezintă şi sunt în legătură cu mii de oameni reprezentând o diversitate de culturi şi de categorii. Protestăm cu tărie împotriva actualei propuneri a Guvernului României de a schimba misiunea şi subordonarea Institutului Cultural Român.
Vă rugam să recunoaşteţi munca excelentă, responsabilă, eficientă şi cu rezultate impresionante pe care ICR-urile au desfăşurat-o şi să lăsaţi neatinse misiunea, independenţa şi subordonarea de până acum - nu vedem nimic greşit aici, numai lucruri bune; nimic care să trebuiască "reparat"!
Noi şi publicul nostru am descoperit frumuseţea culturii române prin aceste Institute; am descoperit bogăţia gândirii contemporane româneşti şi am avut marele noroc de a descoperi şi lucra cu reprezentanţii cei mai de seamă atât ai tinerei generaţii, cât şi ai generaţiei deja recunoscute de artişti români... şi toate acestea mulţumită Institutelor Culturale Româneşti independente.
Dispunând de mult mai puţine resurse ca alte institute culturale naţionale, ICR a reuşit admirabil să pună artiştii şi arta din România pe o harta culturală internaţională extrem de competitivă într-o perioadă relativ scurtă de timp. Acest fapt se datorează în foarte mare măsură viziunii inovatoare a preşedintelui Horia-Roman Patapievici de a răspunde cerinţelor de pe pieţele culturale internaţionale.
Asemeni Institutului Goethe, Institutului Francez, British Council şi multor altele, Institutele Culturale Româneşti formează un spaţiu neutru crucial pentru schimburile culturale internaţionale, sprijinind lansarea şi dezvoltarea schimburilor şi colaborărilor culturale internaţionale. La fel ca celelalte institute culturale, ICR-urile corectează stereotipurile, sprijină talentul, internaţionalizează carierele, diseminează cunoaşterea a tot ce este mai valoros din cultura pe care o reprezintă.
România este semnatară a numeroase tratate şi declaraţii internaţionale, atât cu şi fără caracter de lege, care obligă statele să sprijine într-un mod activ libertatea expresiei artistice şi culturale. O măsură "de urgenţă" pentru a schimba radical misiunea ICR şi de a-l trece sub un control politizat evident este împotriva literei şi spiritului tututor acestor documente."
Printre semnatarii acestor scrisori se numără IETM - International Network For Contemporary Performing Arts (reţea care reuneşte sute de organizaţii, artişti şi producători din domeniul artelor spectacolului din lumea întreagă), CULTURE ACTION EUROPE (organizaţie reunind peste 100 de membri reprezentând peste 80.000 de actori in domeniul cultural si care urmareste promovarea culturii ca element definitoriu al proiectului european), NEMO - the Network of European Museum Organisations (reprezentând peste 32 organizaţii muzeale din Europa), IG KULTUR OSTERREICH (organism-umbrelă reunind peste 350 organizaţii culturale din Austria), WORLD CINEMA ALLIANCE (reprezentând 2500 de profesionişti din domeniul cinematografiei), UTE CLASSEN KULTURMANAGEMENT - International office for performing arts exchange (Germania).
O scrisoare deschisă de sprijin a fost transmisă, de asemenea, de MORE EUROPE (iniţiativă civică a fundaţiilor şi institutelor culturale având ca misiune sublinierea importanţei rolului pe care cultura îl joacă în relaţiile externe ale Uniunii Europene), care poate fi integral consultată la www.icr.ro/files/items/10424_2_More_Europe.pdf
Alte scrisori de susţinere din Europa:
Mesajul adresat de Alon Sapan, directorul centrului Holon Mediatheque din Israel
Mesajul din partea Departamentului de Arte al Facultăţii de Ştiinţe Sociale şi Umane din cadrul Universităţii Ben-Gurion din Negev, Israel, semnat de prof. Haim Manor
Personalităţi culturale franceze se alătură protestului
Personalităţi culturale franceze s-au raliat, de asemenea, protestului lansat de regizorul Lucian Pintilie privind hotărârea Guvernului Ponta de a subordona Institutul Cultural Roman autorităţii Senatului. Printre acestea se numără editorii Jean Mattern (Editions Gallimard), Christophe Bara (Editions L'Entretemps), Paul Otchakovsky-Laurens (Editions P.O.L), scriitorul Michel Deguy, istoricul Alain Besançon (membru al Institut de France), traducătoarea Marie-France Ionesco, jurnalistul Philippe Tesson (jurnalist la Le Figaro şi director al revistei teatrale L'Avant-scène) şi Michel Ciment (binecunoscut critic de film, director al revistei Positif şi producător la France-Culture).
Publicaţii şi organizaţii culturale americane de prestigiu susţin Institutul Cultural Român
Un număr considerabil de profesionişti şi organizaţii americane de vârf s-au alăturat, de asemenea, acestei campanii de susţinere a activităţii şi demersului Institutului Cultural Român, trimiţând Guvernului şi Senatului scrisori deschise, din care redăm scurte fragmente:
Laurence Kardish, Senior Curator, Muzeul de Artă Modernă (MoMA), New York: "Vă scriu pentru a lăuda Institutul Cultural Român aşa cum este el organizat în momentul de faţă. În New York, ICR este o instituţie remarcabilă care a oferit new yorkezilor, inclusiv românilor care locuiesc în metropola noastră, ocazia de a cunoaşte excelenţa din cultura română în toate domeniile. Lumea artistică din New York continuă să fie impresionată de faptul că acest grup care reprezintă o ţară a cărei populaţie este o fracţiune din cea a Germania, Marii Britanii sau Franţei şi ale cărei resurse sunt limitate poate fi atât de eficient şi cu rezultate comparabile cu cele ale serviciile culturale oferite de naţiunile amintite."
Mike Maggiore, Programator în cadrul Film Forum, New York: "Suntem impresionaţi de mulţi ani de dedicaţia pe care ICR a arătat în promovarea artiştilor şi culturii româneşti. Există puţine state în lume care se pot bucura nu doar de emisari culturali eficienţi precum ICR, dar care au şi capacitatea şi excelenţa de a îi susţine pe artişti şi a transforma munca lor în ceva vital. Fără iniţiativa ICR de a ne edifica în privinţa diversităţii şi frumuseţii culturii române, am fi rămas probabil - cel puţin în Statele Unite - la ideea că România este ţara vampirilor din castele şi a gimnaştilor. În mod respectuos vă solicit să reconsideraţi actuala propunere de a modifica misiunea Institutului Cultural Român. Activitatea ICR - şi a artiştilor români - merită să fie deasupra disputei politice a momentului."
Milos Stehlik, Director, Facets Multi-Media, Inc., Chicago: "Institutul Cultural Român din New York, a cărui activitate o cunosc cel mai bine, este o organizaţie exemplară ale cărei activităţi şi impact acoperă întreaga SUA. Este MAI eficientă decât institutele culturale ale altor state care deţin, sunt sigur, bugete mult mai mari - ale Franţei sau Marii Britanii, de exemplu. Institutul a reuşit să poziţioneze România ca ţară dinamică din punct de vedere cultural şi democratic şi ca o forţă remarcabilă în Europa, precum şi ca naţiune cu o istorie bogată - foarte puţin cunoscută în Statele Unite. Orice încercare de a schimba misiunea Institutelor Culturale Româneşti aducându-le sub un evident control politic printr-o măsură "de urgenţă" reprezintă nu doar o lovitură împotriva libertăţii artistice, dar va fi contraproductivă pe termen lung în plasarea României la nivel global."
Jane Lombard, Lombard Freid Projects, New York: "Ţările devin cunoscute prin artiştii lor... nu invers. Artiştii contemporani şi cineaştii români sunt printre cei mai buni. Avem nevoie de ICR şi ICR trebuie să fie independent şi liber să arate lumii tot ce aveţi mai bun şi mai nou de oferit. Vă rog nu schimbaţi o instituţie care funcţionează şi care îşi reprezintă ţara în străinătate admirabil."
Hou Hanrou, director al galeriei San Francisco Institute for the Arts (SFAI), fost curator al Bienalelor de la Lyon, Istanbul şi a pavilionului Franţei la Bienala de la Veneţia, San Francisco: "Vă rog să luaţi la cunoştinţă sprijinul meu în a apăra o instituţie ca Institutul Cultural Român. Ceea ce este important nu este doar ca arta contemporană românească să rămână vizibilă pe plan internaţional cu sprijinul institutului. Am avut o experienţă extraordinară colaborând cu ICR pentru proiectul Dan Perjovschi la SFAI. Ce este însă şi mai imperativ este necesitatea de a apăra creaţia contemporană şi cultura experimentală pentru a întări societatea civilă care este ameninţată în lumea întreagă. ICR, alături de alte organizaţii naţionale şi internaţionale, sunt garanţii ale acestei rezistenţe şi consolidări. Trebuie să facem tot ceea ce este posibil pentru a le proteja..."
Edward Foster, preşedinte al Editurii Talisman House, New Jersey: "Institutul Cultural Român a jucat în mod clar un rol foarte important în a aduce România şi cultura română în atenţia internaţională. Au ajuns la noi zvonuri că se ia în considerare reorganizarea Institutului şi a activităţii sale. Sper că aceste zvonuri sunt false. Activitatea ICR este crucială în menţinerea României ca un lider cultural pe plan global."
Celor de mai sus li s-au alăturat alţi semnatari ai unor scrisori de sprijin, printre care directorul Festivalului Internaţional de Literatură PEN WORLD VOICES din New York, directorul CEC ARTSLINK (organizaţie de sprijin a colaborărilor artistice între SUA şi Europa de est), Alissa Simon, programator al Festivalului Internaţional de Film de la Palm Springs, Basil Tsiokos, programator de film documentar al Sundance Film Festival, echipa artistică şi administrativă a companiei de teatru TRAPDOOR din Chicago, Dennis Deletant, profesor dr. la Universitatea Georgetown din Washington, DC, sau Sal Robinson, editor la Melville House Publishing.
Cotidianul THE NEW YORK TIMES se referă pe larg, pe 26 iunie 2012, la conţinutul şi consecinţele ordonanţei de urgenţă referitoare la ICR, insistând asupra riscului de control politic explicit şi asupra gravităţii schimbării misiunii principale a instituţiei: de la promovarea tuturor formelor de cultură pe pieţele culturale străine, pentru publicul din spaţiile respective, la acoperirea nevoilor culturale ale comunităţilor de români care trăiesc în afara ţării (http://artsbeat.blogs.nytimes.com/2012/06/26/romanian-cultural-institutes-new-mandate-draws-protests-in-europe-and-u-s/#more-280374).
Revista americană VARIETY, una din cele mai importante referinţe cinematografice ale industriei de film din lumea întreagă, a publicat în 24 iunie un articol cu titlul "Cineaştii luptă pentru păstrarea neutralităţii institutului cultural". Articolul notează că unii din cei mai importanţi cineaşti români, cunoscuţi în lumea întreagă, printre care Lucian Pintilie, Cristi Puiu sau Cristian Mungiu, au protestat vehement faţă de recenta ordonanţă de urgenţă privind ICR (articolul este disponibil online la http://www.variety.com/article/VR1118055913.html).
Randy Gener, reputat critic de teatru din New York, a publicat în 16 iunie 2012 pe blogul său in the theatre of One World un articol intitulat "Institutele Culturale Româneşti sub asediu / Noul Guvern Ponta preia controlul politic", în care subliniază că în curând ICR-urile din străinătate vor deservi doar nevoile comunităţilor de români. Postarea de pe blog preia textul ordonanţei de urgenţă şi menţionează luările de poziţie luate de artiştii din România şi pune sub semnul întrebării urgenţa aceste măsuri (http://theaterofoneworld.org/2012/06/16/romanias-cultural-institutes-under-seige-new-ponta-government-takes-political-control/ ).
Aceste articole şi scrisori de susţinere se adaugă seriei de luări de poziţie în favoarea ICR ale partenerilor EUNIC din România (Institutul Goethe, Institutul Francez, British Council, Institutul Camoes, Centrul Ceh, Institutul Cervantes, Institutul Polonez, Centrul Cultural Ungar, Delegaţia Wallonie-Bruxelles), precum şi ale numeroşilor artişti şi oameni de cultură care au semnat petiţiile online şi alte mişcări de susţinere pe plan intern. "Faptul că Romania a avut în 2010-2011 preşedinţia EUNIC arată relaţiile apropiate dintre sediile noastre centrale din toată Europa. Nu doar cooperarea buna pe care o avem aici, în Romania, dar în toată Europa şi asta înseamnă de asemenea ca modul în care a lucrat ICR până acum este exact modul în care gândim noi că ar trebui să fie colaborarea noastră" - Beate Kohler, directorul Goethe-Institut Bucureşti; "Relaţia cu ICR este excelentă, şi nu doar cu Institutul Francez, ci cu noi toţi (...) Pentru noi a fost foarte important că ICR a avut preşedinţia EUNIC, a fost un mandat foarte important, foarte bun şi respectat şi trebuie să menţionăm că, în afară, calitatea echipelor ICR în toate ţările a fost atât de bună încât Institutul Francez din Paris a luat în discuţie realizarea unui parteneriat special între Institutul Francez şi ICR" - Didier Dutour, director adjunct al Institutului Francez din Bucureşti
Articolele, scrisorile şi declaraţiile menţionate sunt expresia credibilităţii internaţionale pe care ICR a câştigat-o din 2005, de când actuala conducere a lansat reforma prin care au fost create premisele instituţionale care au condus la ceea ce, azi, orice observator imparţial poate constata: o situaţie de cooperare firescă între actorii şi operatorii culturali români cu actorii şi operatorii culturali din străinătate, mijlocită de programele şi pârghiile de operare internaţională ale Institutului.
