Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Hadersfild

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Carpe diem - Hadersfild


mai 2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Un orăşel oarecare din Serbia, la începutul mileniului trei. O atmosferă desprinsă parcă din Trainspotting: suburbii mizere, interioare dezolante în apartamente unde vieţuiesc (vegetează, mai corect) nişte pierde-vară.


 
Raşa este un loser hamletian, dependent de tutun, alcool şi droguri. Şi-a pierdut nu doar iubita (pe care nu poate s-o uite), ci şi credinţa. Nu doar în sine, ci şi în părinţi şi în semeni şi, în general, în neamul său. Nu mai crede nici în poezia pe care, până în momentul declicului, o slujea devotat. "Poezia a murit" - afirmă el într-o emisiune radiofonică pe teme de literatură. "Când a murit şi unde e îngropată?" îi răspunde retoric invitatul emisiunii, un scriitor mai vârstnic care, spre deosebire de el, nu crede că "totul s-a dus dracului", că "totul e ideologizat". Îi reproşează atunci că nu înţelege un fapt evident: Bizanţul i-a distrus pe slavi. Tema îl preocupă de mult. Voia să scrie o carte despre căderea civilizaţiei slave, despre cum slavii nu şi-au păstrat zeităţile precreştine. Îşi găsise chiar un editor interesat de subiect, dar lenea l-a astenizat.


Raşa este vizitat de doi foşti colegi de liceu, bine ancoraţi în business (unul în oraşul englez Huddersfield, altul în Serbia), prilej cu care aceştia fac cunoştinţă cu tatăl lui (părăsit de nevastă, şomer, tocmai întors acasă de la dezalcoolizare) care zilnic vinde câte ceva din apartament (ba uşa de la baie, ba televizorul) ca să facă un ban de buzunar. O întâlnesc şi pe Milla (o adolescentă rebelă), mai tânăra iubită a lui Raşa, faţă de care - spune el - nu e decât un "Pygmalion porno". Câteva trimiteri la Ultimo tango a Parigi, dar accentul cade pe latura existenţialistă a personajelor, nu pe "cunoaşterea carnală".

Întreg filmul este transfigurat de privirea ascetică a lui Ivan, un tânăr de 33 de ani ce locuieşte cu un etaj mai jos. Fost sportiv, fost yoghin, Ivan s-a confruntat cu o serie de tulburări psihice şi a făcut parte din diverse grupări oculte. Pentru toţi, e un idiot, căci nebunia sa, diferită de a lor, e ciudată şi de neînţeles. Găsim în el ecouri din Domenico, matematicianul ratat din Nostalghia lui Tarkovski, care se întreba retoric: "Ce lume e aceea în care un nebun a ajuns să-i înveţe pe oameni cum să trăiască?" Şi, botezat fiind (la vârsta 30 de ani) în Biserica Ortodoxă, Ivan citează din Sfinţii Părinţi (Antonie cel Mare, Nil Sorski) care, prin scrierile lor, îl ajută să-şi "vină în fire". Purtarea sa - stranie, hipnotizantă aproape - nu e doar pricină de scandal ori de zeflemea, ci şi - în cazul Millei, pe care o "ruşinează" - ferment pentru "făptura cea nouă".

Vorbeşte despre "gândurile răutăţii" (pofta, mânia, deznădejdea, mândria, lăcomia, melancolia, slava deşartă, pofta nestăpânită), Ziua Judecăţii, modalităţile prin care se produce "pactul" omului cu gândurile viclene şi importanţa de a trăi fiecare zi ca şi cum ar fi ultima. Dar chiar aşa trăiesc personajele din Hadersfild. Deşi un hedonism mai degrabă morbid îi stăpâneşte pe toţi, plastica filmului nu este nicio clipă naturalistă, demonstrativă, voyeuristă (degenerarea este reprezentată doar la nivel verbal). Fiecare trăieşte clipa, dar - spre deosebire de Ivan - fără să se gândească la "lucrurile de pe urmă". Năravul risipirii le-a devenit a doua fire şi, citează Ivan din Nil Sorski, "ajuns în acest stadiu numai cu o voinţă de fier şi cu ajutorul Domnului te mai poţi întoarce din rătăcire".

Relaţia dintre Raşa şi Ivan - amândoi iubitori de poezie - aminteşte pe undeva de prietenia neobişnuită (dintre un om aşa-zis normal, doar în aparenţă fericit, şi un tip cu sindromul Down, întotdeauna gata să se bucure din orice) din La huitième jour. Întreg filmul lui Živkovič pare construit în numele "zilei a opta" (a "prezenţei divine", a "întoarcerii din rătăcire"). Atunci, cuminţenia lui Ivan ("nebun întru Hristos", "fraierul", adică - tălmăcind etimologia germană, "omul liber") îl "înviază" pe Raşa care (lămurit, trezit - în fine - din propria-i himeră) înţelege că a greşit închinându-se exclusiv zeului destrămării, ca şi cum n-ar mai avea nimic sfânt pe lume. Ca într-o epifanie a minţii restaurate prin pocăinţă (metanoie), ceasornicul cu care îşi măsura propria destrămare s-a oprit.




 Toate articolele despre Hadersfild


1 comentariu

  • nimic mai mult
    xllmsxs, 22.06.2012, 08:05

    imi pare rau ca acest film declanseaza atatea analogii cu alte filme, alte situatii, alte povesti. Pentru ca atunci cand l-am privit am uitat, pe toata durata filmului si de Tarkovski, si de Bertolucci si de Dostoievski..si de tot ce ar putea sa-i fie exterior (dar asemanator) lui. a fragmenta in piese maruntele povestea asta care este dintr-o bucata mi s-a parut o impietate, sa ma scuze scriitorul... Dar, da, are pe undeva dreptate: ceea ce-l aseamana cu toate celelalte fragmente colosale este tocmai adancimea si umanitatea subiectului, sau altfel spus - frumusesea amara a revelatiei, pe care multi alti grei ai artelor au incercat sa o transpuna in imagine sau text.
    Deci: Stalker, Raskolnikov or Howard (Vonnegut) sunt tot atatea personaje care au avut revelatii asemanatoare. dar asta nu face acest film mai putin valoros. din pacate, insa, despre "iluminari" se poate spune putin, mai degraba se tace. insa procesul de transfigurare este diferit de la om la om si exact asta vedem aici. o cale, o sansa pe care ne-o acorda regizorul de-a ne aminti ca exista salvare si in al 12-lea ceas. ca si pentru un nihilist, un ateu, un tradator al tuturor lucrurilor sfinte exista o cale, ca pentru orice alt om.
    nu stim daca salvarea aduce neaparat fericire, dar ne reda obiectivitatea de-a privi inspre noi, de-a reinvata sa traim dupa o trauma. cam atat am inteles eu din filmul asta. poate ca este prea putin, pentru ca am uitat sa-l vizionez in contextul altor mari opere. Dar pentru mine "atat" a fost indeajuns...


Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Marian Rădulescu


Alte articole

 Gânduri pe marginea unui anumit tip de film - Hadersfild, Marian Rădulescu
 Gânduri pe marginea unui anumit tip de film - Hadersfild, Marian Rădulescu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer