Cronograf cronofag... în 2012

Titlul este în cel mai bun sens al cuvântului, adică nu ştii când zboară vremea, mai ales că ai atât de multe de văzut şi nu te înduri să renunţi la nimic. După ce am făcut cunoştinţă cu oraşul verde, cu porţile şi braţele deschise, la Chişinău, au început să curgă filmele. Documentarele atât de diferite, de care îţi dai seama că selecţionera Leontina Vatamanu (cineastă şi fată de poet) s-a ataşat, adesea explicabil, au totuşi puncte comune, ca de exemplu animaţia ce însoţeşte ingenios poveşti despre autori de care nu aveai habar şi pe care ai dori să ai răgaz să îi aprofundezi, precum Serghei Dovlatov (filmul despre el a luat pe drept o menţiune). Am retrăit drama de la Cernobîl şi am reflectat la încercata şi meticuloasa Japonie... Alt punct comun e tristeţea autorilor pe care îi preocupă excesiv Marele C, cum îi zic din pudoare americanii, pe care îl blestemă în spaniolul Oile albastre şi îl înfruntă cu stoicism în Magda, dragostea şi cancerul, poloneza-model, care deşi e cuprinsă de disperarea sfârşitului apropiat şi nedrept, îndrăzneşte să aducă un copil pe lume (mi-a amintit de o mult comentată peliculă suedeză de demult, Prinţesa, în care personajul principal chiar se făcea bine).
 
Ar mai fi de menţionat şi Adevărata perestroika, despre nostalgie exact în trend cu ideea de întoarcere în trecut, nu de prea mult bine, ci de tinereţe şi iubire necondiţionată. Filmul a luat premiul pentru regie pentru SUA (doar tot lor le-a izbutit mai bine ecranizarea după Doctor Jivago, nu?) Documentarul despre Gagarin îi face un deserviciu cosmonautului erou, care degeaba are muzeu, dacă e prezentat ca pe vremea lui Pazvante de o mătuşă-ghid cu un limbaj din lemnul cel mai sovietic cu putinţă. Ar fi meritat o soartă mai buna acest Saint-Exupery din Est. Titlul incitant Cu Fidel, orice s-ar întâmpla e din păcate doar o speculaţie, Cash & Marry, s-a mai văzut - nunţi pe bani în Austria pentru cei din încercata fostă Iugoslavie ce vor cetăţenie -, doar că aici pare cam regizată treaba şi la propriu şi la figurat.
 
Eclipsa solară a dus pentru a nu ştiu câta oară trofeul în Cehia, ceea ce am constat după verdict. E adorabil tratată relaţia cu Africa iluminată de europenii care le bagă curent şi-l mai şi repară uneori, fiecare de fapt încercând să-l şmecherească pe celalalt. Ce căuta neamţul în Bulgaria, devine ce căuta cehul în Zambia?
 
Noosfera noastră, pentru că e jumi-juma, Ileana Stănculescu (cea cu sasul care făcea şosete) şi un georgian cu un nume imposibil dar pe care va trebui să-l învăţăm pentru că cei doi fac un tandem imbatabil creator, Noosfera deci a stârnit cele mai multe comentarii. Nemţoaica din juriu şi-a reconsiderat viaţa amoroasă, preşedintele s-a recunoscut în bătrânelul care se dădea atotcunoscător în ale iubirii, făcea paradoxal victime şi inventase o teorie a dragostei pe care singur o contrazicea. Şi ceilalţi doi bărbaţi au fost puşi pe gânduri, deci n-a lăsat pe nimeni indiferent. Originali suntem până şi la capitolul asta, (apropo de teoria lui Iliescu cu democraţia originală, don Juanul de Dâmboviţa studiase şi el la Moscova şi venise cu o primă nevastă la pachet).
 
Aş fi vrut să stau şi la ceremonia de închidere ca să văd Aria pe ecran mare, dar recunosc că la Cronograf arta devine realitate, una retro!

(Acest articol a fost transmis de pe o tabletă Vodafone Smart Tab 10, cu sprijinul Vodafone România)