Distribuţie: Charlize Theron, Penelope Cruz, Stuart Townsend, Thomas Kretschmann, Steven Berkoff
Regie: John Duigan
Scenariu: John Duigan
Imagine: Paul Sarossy
Montaj: Dominique Fortun
Muzica: Terry Frewer
Sinopsis:
Într-o noapte furtunoasă din 1933, un puştan irlandez de 19 ani pe nume Guy Malyon (Stuart Townsend) lucrează la biroul său de la St John's College, Cambridge, când dintr-o dată o femeie năvăleşte în camera sa, udă fleaşcă – cea mai frumoasă femeie pe care a văzut-o vreodată. Jumătate franţuzoaică, jumătate americancă, binecunoscuta Gilda Bessé (Charlize Theron) a reuşit cumva să scape din mâinile prietenului său, unul dintre profesorii de la colegiu.Deşi fac parte din lumi complet diferite, cei doi cad pradă unei atracţii irezistibile. Trei ani mai târziu, îi găsim împărţind un apartament în Montmarte, împreună cu Mia (Penélope Cruz), o prietenă a Gildei care fugise de Războiul Civil din Spania.
Idealistul Guy încearcă să se adapteze la stilul de viaţă boem al Gildei, dar Hitler devine din ce în ce mai puternic în Germania iar situaţia din Spania se deteriorează, aşa că tânărul va fugi împreună cu Mia să se înroleze în lupta contra Fasciştilor, lăsând-o pe Gilda la voia întâmplării. 18 luni mai târziu, războiul din Spania este pierdut, iar după moartea neaşteptată a Miei, Guy reuşeşte să se întoarcă la Paris. Cu toate acestea, Gilda refuză să-l primească înapoi. Epuizat şi falit, Guy pleacă înapoi la Londra. Parisul este ocupat de nazişti, iar şase ani mai târziu Guy, acum membru al uneia dintre organizaţiile clandestine de spionaj din Anglia, este trimis în Franţa pentru a stabili legături cu Rezistenţa. Intr-un moment de maximă intensitate, o zăreşte pe Gilda în compania ununi ofiţer german. Ca de obicei, pare că n-o interesează decât propriul ei comfort.
Chiar înainte de ziua stabilită pentru invazie, spre surpriza lui Guy, Gilda îi salvează viaţa dintr-o ambuscadă plănuită de germani. Dar pe măsură ce se apropie ziua Eliberării, Gilda începe să fie acuzată de colaboraţionism, iar viaţa ei este în pericol. Guy se lansează într-o cursă contra cronometru pentru a o salva.
Despre producţie:
Scenaristul/regizorul John Duigan este cel care a făcut posibilă ecranizarea filmului Head in the Clouds. Deja celebru în meseria sa, Duigan s-a implicat foarte mult în realizarea acestui proiect. "Aceasta a fost o perioadă pe care am studiat-o intens la universitate, şi care m-a pasionat de-a lungul anilor. Am citit foarte mult despre aceste vremuri, astfel încât atunci când am început să dezvolt scenariul am avut din ce să mă inspir", explică Duigan. "Este o dramă romantică, o poveste de iubire care are trei protagonişti şi care se întinde pe o perioadă de zece ani, inspirându-se din filmele lui David Lean, precum Doctor Jivago sau Ryan's Daughter, continuă el. Cu toate acestea, în lipsa unui sprijin american, a fost destul de greu să se obţină finanţarea pentru o astfel de poveste, dificil de realizat.
Forţa materialului şi pasiunea regizorului pentru acest film au fost cele care au atras atenţia producătorului Bertil Ohlsson. Acesta mai colaborase cu Duigan la The Leading Man, şi era dornic să lucreze la un alt proiect comun. "Ca producător, întotdeauna îţi doreşti să dai peste un regizor cu care să te înţelegi", comentează Ohlsson. "L-am întrebat pe John: ai vreun proiect care te încântă în mod special? Aş vrea să lucrez din nou cu tine. Iar el mi-a dat scenariul". Ohlsson a fost fascinat de proiect. "Eu cred cu adevărat în această poveste. Mă simt atras de filmele la care nu te gândeşti imediat după ce le-ai văzut, dar la care te întorci după câteva zile sau chiar după o saptămână. Această poveste m-a emoţionat".
Odată cu Ohlsson, Jonathan Olsberg de la Dakota Films şi cei de la Tusk Productions (Julia Palau şi Matthew Payne) s-au alăturat proiectului, şi împreună cu Duigan au început să tragă toate sforile necesare pentru ca Head in the Clouds să se poată concretiza. Cum majoritatea acţiunii se petrecea în Europa, una dintre cele mai importante decizii a fost legată de găsirea unor locaţii convenabile din punct de vedere financiar. Cum Europa nu era prea avantajoasă atât în plan logistic cât şi financiar, cineaştii au ales Montreal-ul ca posibil substitut. Regizorul John Duigan aflase deja despre o stradă pariziană construită într-un studio, şi s-a gândit că aceasta ar putea fi o soluţie viabilă. Ca urmare, Duigan şi Ohlsson au zburat la Montreal pentru a cerceta acest decor şi înmprejurimile oraşului, ca să-şi dea seama dacă acestea ar putea cu adevărat să treacă drept un decor parizian. In plus, Duigan s-a declarat încântat de echipa pe care a angajat-o cu această ocazie. "Montreal-ul oferă o gamă largă de actori şi de tehnicieni". Ca urmare a faptului că majoritatea filmărilor aveau loc în Canada, producătorii au putut stabili termenii unei coproducţii anglo-canadiene împreună cu Remstar Productions (Maxime Rémillard şi André Rouleau), economisind astfel o bună parte a bugetului şi filmând în Europa doar scenele esenţiale. Jason Piette şi Michael Cowan de la Spice Factory, împreună cu Movision (Peter James şi James Simpson) au fost cei care au completat finanţarea.. Arclight a acceptat să se ocpue de vânzări, Royal Bank of Scotland de împrumuturi iar Invicta de asigurare.
Ca întotdeauna, o componentă esenţială a procesului s-a dovedit a fi găsirea distribuţiei adecvate, care nu numai că trebuia să aducă la viaţă aceste personaje complexe şi emoţionante, ci şi să atragă atenţia finanţatorilor. Procesul de distribuţie a fost vital în găsirea sponsorilor pentru această producţie, după cum explică şi Ohlssen: "Ne-am gândit mult la ce-ar fi mai bine pentru acest film şi în acelaşi timp pentru resursele financiare, pentru ca întregul proiect să se poată concretiza". Câştigătoare a Premiului Academiei, Charlize Theron tocmai terminase filmările la Monster, şi a acceptat nerăbdătoare complexul rol al Gildei, atrasă de profunzimea personajului. "Ca actriţă, nu dai prea des peste personaje cu adevărat dificile, dar Gilda dezvăluie foarte multe aspecte ale eului său de-a lungul filmului", afirmă Theron. In plus, prezenţa lui Duigan la cârma întregului proiect a fost unul dintre factorii care au convins-o pe actriţă de succesul filmului. Ea concluzionează: "Ca actor, eşti în voia vizunii regizorului, şi nu mi-aş fi putut dori nimic mai interesant ca acest proiect".
Doi actori la fel de talentaţi au fost distribuiţi alături de Charlize Theron. Penelope Cruz şi Stuart Townsend au fost şi ei entuziasmaţi de poveste. Prima impresie a lui Townsend a fost edificatoare: "M-am gândit că este pur şi simplu o poveste de dragoste ieşită din comun, care se petrece într-o perioadă fascinantă, pe care o iubesc. L-am întâlnit pe John pentru prima oară acum cinci ani, când am lucrat la un alt proiect, şi am văzut multe dintre filmele sale. Este un regizor fascinant, ale cărui filme sunt cu adevărat neobişnuite", îşi dezvoltă el ideea.
După ce a ales trei actori impresionanţi pentru rolurile principale, Duigan şi-a întregit opera distribuind adevărate talente în rolurile secundare: Thomas Kretchmann în rolul ofiţerului german, Bietrich, actorul britanic Steven Berkoff şi canadienii David La Haye şi Karine Vanasse care au cariere puternice în Quebec. Duigan povesteşte: "Când agenţii mei de casting de la Elite au adus oamenii la audiţie în Montreal, am fost încântat de câte opţiuni mi se ofereau. După cum se şi cuvine în cazul unui film a cărui acţiune se petrece la Paris în anii '30, ne-am ales cu o distribuţie extrem de cosmopolită". El concluzionează: "Am fost cu adevărat binecuvântat de această combinaţie de actori, deoarece între ei există o chimie extrem de constructivă, şi au colaborat perfect. Au fost o echipă minunată".
Chiar dacă Head in the Clouds este o poveste de dragoste, Duigan ţine să semnaleze prezenţa altor teme. Mai întâi, există un contrast între felul în care Gilda vede viaţa şi viziunea lui Guy sau a Miei. Gilda vrea să-şi trăiască viaţa aşa cum doreşte, fără a avea vreo responsabilitate faţă de restul lumii (la un moment dat, Guy îi spune că trăieşte într-un cocon). Pe de altă parte, Guy şi Mia simt că au datoria morală de a face ceva pentru lumea din jur – în cazul de faţă, aleg să sprijine democraţia în lupta contra fascismului. Se pot face o serie de paralele cu situaţia contemporană.
Cea de-a doua temă este legată de problema destinului şi de liberul-arbitru. Duigan sugerează: "Cam toţi oamenii rezonabili care trăiau în acea perioadă ştiau că războiul este inevitabil, aşa încât lumea îşi trăia viaţa intens în ultima parte a celui de-al treilea deceniu. In anumite scene, sentimentul iminenţei războiului devine un personaj în sine". Dar nu numai aşteptarea conflagraţiei este cea care accelerează viaţa Gildei Bessé. "Chiar dacă instinctele ei îi spun să trăiască cât mai spontan şi mai liber cu putinţă, are această convingere inerentă conform căreia viaţa este prestabilită, iar ceea ce este scris nu mai poate fi schimbat. Această teorie a fost întărită de un incident destul de trivial, care a avut loc pe când avea doar 13 ani şi s-a dus la o ghicitoare. Ea crede că va muri de tânără, aşa că trebuie să trăiască pe cât mai intens cu putinţă". Guy şi Mia sunt atraşi în mod inexorabil de mirajul Războiului Civil din Spania, iar viaţa boemă a Gildei este copleşită de evenimentele mondiale pe care ea încerca să le ignore, dar în ultima parte a poveştii se va revolta împotriva acestui destin care-i spune să stea deoparte. Alege să se alăture Rezistenţei, chiar dacă asta înseamnă să-şi rişte viaţa zilnic – iar astfel profeţia ghicitoarei se transformă într-o realitate palpabilă. Îşi ia astfel în mâini propriul destin? Sau oare i-a fost dintotdeauna scris să facă această alegere? Astăzi, numeroase persoane recurg la sfaturile ghicitoarelor, consultă horoscopul sau tainele chiromanţiei, sau sunt într-o anumită măsură fataliste. "Dacă ceva se întâmplă, înseamnă că aşa a fost sortit". Gilda va lupta întreaga ei viaţă pentru a scăpa de această convingere.
Charlize Theron despre Gilda...
Gilda îşi trăieşte viaţa contra cronometru, şi cred că asta este explicaţia pentru multe dintre alegerile pe care le face. Trăieşte viaţa la maxim pentru că nu ştie cât i-a mai rămas. Niciodată n-am crezut că este genul de persoană care să facă ceva fără a avea un motiv solid. Am ştiut mereu că ceva o împinge să-şi orodneze existenţa în acest fel. N-ar mai fi fost un personaj atât de interesant, dar poate că viaţa ei ar fi fost alta dacă n-ar fi trecut prin acele momente tragice la doar 14 ani, dacă cineva nu i-ar fi spus că nu mai are mult de trăit. Gilda nici măcar nu ştie pe ce lume se află, ceea ce este destul de trist, dar nu-şi va învăţa lecţia până la sfârşitul filmului.
Penelope Cruz despre Mia...
Ea este din Spania, şi trăieşte la maxim viaţa pariziană. Mia fuge de ea însăşi din cauza lucrurilor care s-au întâmplat în ţara ei, şi îi este foarte greu să se confrunte cu această situaţie. A pierdut pe cineva la care ţinea foarte mult; fratele ei a murit în Războiul din Spania, şi aceasta era persoana de care se simţea cel mai apropiată. Iar în timpul acelui incident, şi-a rupt piciorul şi a rămas cu o infirmitate pe viaţă. Este unul dintre acele lucruri care-ţi amintesc că femeia aceasta a trecut prin multe. Gilda este iubirea vieţii ei şi cele două au o relaţie foarte specială, dar cu toate acestea se simte în continuare prizonieră. Războiul Civil îi devastează ţara, oamenii mor iar ea vrea să facă ceva pentru ei, aşa că urmează nişte cursuri de infirmieră. Si ea este o artistă, în felul ei. Este un personaj extrem de complex, de greu de descoperit. Cum Mia era obişnuită cu un alt gen de oameni în preajmă, Guy reprezintă o adevărată ameninţare, iar la început îl antipatizează. Nu-i convine faptul că cineva atât de special ca el a intervenit între ea şi Gilda. In ceel din urmă, va sfârşi prin a-l accepta şi iubi deoarece este o persoană cu adevărat deosebită. Au multe lucruri în comun, îşi doresc să ajute oamenii, să-şi asume responsabilitatea pentru cele întâmplate în război....Gilda nu are astfel de idealuri.
Stuart Townsend despre Guy...
Tatăl lui Guy a fost poliţist în Dublin, în timupl răscoalelor de Paşte, şi a fost ucis în lupte, iar copilăria lui Guy a fost marcată de acest eveniment. Apoi ajunge la Cambridge, un copil de muncitori aruncat printre odraslele aristocraţiei. Guy a primit o educaţie extrem de rigidă, de convenţională, şi acesta este unul dintre lucrurile care îl vor marca pe viaţă. Cred că toate acestea au contribuit la dragostea lui pentru Gilda. Dacă Guy n-ar fi întâlnit-o pe Gilda, viaţa lui ar fi fost cu totul alta, şi cred că o parte din el o iubeşte pe Gilda, iar celalată parte o urăşte, deoarece n-o poate înţelege. Este un idealist, şi vrea să facă ceva important pentru lume, crede în dreptul popoarelor la libertate şi în democraţie. Este foarte interesat de politică, în timp ce Gilda nu dă nici doi bani pe ce se întâmplă în lume, iar el nu suportă acest lucru. Guy ar fi putu trăi o viaţă normală în această perioadă tulbure, dar o întâlneşte pe Gilda şi este atras într-o lume în care altfel n-ar fi avut acces. Ea este mereu cu câţiva paşi înaintea sa, şi cred că îl atrage faptul că această femeie este tot ce şi-a dorit şi el să fie – sălbatică, plină de viaţă, lipsită de constrângeri. Guy şi-ar dori chiar să se însoare şi să trăiască alături de ea. Este un bărbat puternic, un om simplu care trăieşte o viaţă ieşită din comun.