Madagascar 3 este un caz fericit. Continuarea aceasta, alertă, amuzantă şi plină de culoare, are acelaşi regizor la cârmă, Eric Darnell, care s-a ocupat de toată seria. Şi unitatea stilistică face foarte bine, spectatorului şi poveştii deopotrivă.
Să ne amintim cum a fost. 1 îi ducea pe eroii noştri în plină aventură, iar în 2 ei, cu ajutorul întreprinzătorilor pinguini, încercau să scape din sălbăticie şi să vină acasă. Aşa că ce ar putea să aducă nou o continuare? 3 vine cu găselniţa - ca în Cars 2 - să îi poarte de colo-colo, prin mai multe locuri, mai mult sau mai puţin turistice, prilej de încântătoare scenografie în fundal, pentru absolut toate grupele de vârstă.
Aşa se face că năucul grup de prieteni ajunge din Africa la Monte Carlo, apoi la Roma, Londra şi... rămâne să vedeţi mai unde. Şi poate că 3 are tocmai atu-ul scenaristului Noah Baumbach, specializat în inventive filme de acţiune, cu multe twist-uri şi curse-urmărire. Acţiunea este de data aceasta strânsă, mai realistă şi mai "umanizată", cu mult mai multe momente lirice, toate foarte frumoase. Partea a 3-a din celebra animaţie nu are timpi morţi, nu te lasă să respiri şi îţi oferă ochilor şi sufletului mai multe momente de magică încântare vizuală.
3-ul ştie să ia din celelalte cât trebuie, să aducă aminte spectatorilor care nu au văzut sau au uitat exact detaliile necesare, cu muzică cu tot (ştiţi - I Like to Move It). De la început(ul cu muzică veselă) şi până la sfârşit, filmul se urmăreşte cu un zâmbet larg pe faţă.
Cu filmări dese la nivelul ierbii, care tremură în bătaia vântului foarte frumos şi plastic, cum nu am mai văzut în trecut. 3D-ul accentuat, numai bun pentru surprize pentru cei mici, cu gâtul girafei ieşind arcuit de pe ecran.
Leul Alex, zebra Marty, hipopotămiţa Gloria şi girafa Melman, împreună cu pinguinii prieteni de la Zoo, dar şi unii de pe tărâm african - Regele Julien (în scene de un haz nebun când e îndrăgostit) şi micii şi ochioşii lui slujitori - vorbesc serios, se ceartă, cântă sau dansează în scene rezolvate ca orice comedie cu actori. Ei au de data aceasta un duşman uman, o poliţistă franceză pentru protecţia animalelor cu alură dramatică, jumătate Cruella, jumătate Marlene Dietrich (da, mai şi cântă Je ne regrette rien!) şi prieteni noi, senzuala Gia, un jaguar de circ, plus fenomenalul Vitaly (cu accentul lui rusesc) şi foca Stefano (cele mai amuzante schimbări rapide de mimică pe care le-aţi văzut vreodată).
Aşa că ritmul e asigurat, iar misiunea, oricum contracronometru de a ajunge acasă, devine şi mai periculoasă din cauza nestrămutatei căpitănese Dubois. Urmăririle sunt bine sprijinite de 3D, iar unele şarje à la thriller-horror-policier tocmai de aceea şi mai amuzante.
Există bune sentimente, o morală interesantă şi frumoasă, jocuri de sensuri pentru toţi gen animal versus uman, captură şi libertate, destul de delicat livrate, dovezi de prietenie, cântece şi efervescente dansuri de grup. Numerele acrobatice de sub cupola circului, ispirate din Cirque de Soleil, sunt magice cu adevărat.
Franciza poate să meargă (şi) mai departe. Are destul şarm şi muniţie, ca să ţină la degetul mic public numeros.