După Borat şi Brüno, perechea Larry Charles (regizor) - Sacha Baron Cohen ne oferă o nouă viziune absurd-comic-cretină asupra unui subiect foarte la modă: cum să convieţuim cu vecinii noştri putred de bogaţi şi (in)suportabil de criminali. Ameninţat cu războiul, Alladeen decide, sfătuit de consilierul său Tamir (Ben Kingsley), să meargă la ONU-New York pentru un speech. Pare sfidător de simplu, dar Tamir plănuieşte să folosească o sosie a dictatorului (un oier cam retard) pentru a transforma Waadeya într-o democraţie şi pentru a vinde petrolul celor interesaţi: chinezi, companii petroliere etc.
Deposedat de propria ţară, de mândra & virila lui barbă, abandonat în mijlocul unui oraş care nu doarme, dar demonstrează pentru / împotriva a orice, dictatorul nostru încearcă să-şi recupereze bunurile, cu ajutorul unei tinere dedicate şi vegetariene, Zoey (Anna Faris). Printre altele, dictatorul nostru moşeşte o femeie la naştere, cu mobilul pe post de... forceps. De-ajuns?
Dincolo de glumele contondente, brutale, perfect misogine, greţoase, dar care sunt cuceritoare spuse / jucate de inteligentul Sacha Baron Cohen, pentru mine rămâne o întrebare: cum de nu putem să livrăm ceva asemănător cu specimenul gângav care până mai ieri "dicta" prin ograda noastră?