Poporul din televizor - Ficţiuni mici de România

O moderatoare excesiv de binedispusă, de compătimitoare şi de simpatică (ah, simpaticele astea!), un cuplu care a avut o tragic-romanţioasă primă întâlnire şi o tragic-sinistră căsnicie, un bildungsroman care începe cu o copilărie nefericită şi ajunge la campanie electorală (orice politician are o poveste personală lacrimogenă şi moralizatoare), administratori de bloc pe post de inchizitori care decid viaţa sexuală a locatarilor etc.

Spectacolul lui Eugen Jebeleanu, Ficţiuni mici de România, aduce la Teatrul Luni de la Green Hours personaje a căror structură umană a fost serios avariată de un trăirism telenovelistic. Normalitatea s-a mutat la televizor, oamenii copiază schizofrenic atitudinea "vedetelor" de pe sticlă, dar dramele sunt reale şi explodează comic.

Scenariul este o adaptare după romanul Microficţiuni, al lui Régis Jauffret. Poveştile sunt românizate: vedetei TV îi alunecă uşor accentul în moldoveneasca Andreei Marin, dramele de familie capătă efervescenţa melodramatică din anumite emisiuni de după-amiază, problemele sexuale sunt exhibate grotesc ca să facă audienţă în nocturne, unele personaje amintesc de personalităţi publice etc.

Tuşele la România sunt delicate, regizorul şi actorii preferând să şlefuiască umoristic mici cazuri de schizoidii urbane. Lumea lui Jebeleanu / Jauffret este una vidată de afect, în care emoţia e mimată, motiv pentru regizor să folosească un platou TV (scenografie: Cosmin Florea) ca placă turnantă pentru aceste expuneri psihotice. Cu ochii la televizor, personajele lui Jebeleanu / Jauffret uită să trăiască, dar amnezia lor existenţială stârneşte hohote de râs.