Meet the Trinkes - Jersey Girl

În 2001, pe marile noastre ecrane, am putut urmări Dogma, în care echipa Affleck / Damon / Smith făcea un adevărat tur de forţă: doi îngeri căzuţi (Affleck & Damon) doreau să-şi recapete "aripile", ceea ce ar fi dus la sfârşitul lumii (negând, astfel, infailibilitatea lui Dumnezeu), pe urmele lor se aflau Janeane Garofalo şi Linda Fiorentino (ultima în chip de ultim descendent al lui Hristos!), Dumnezeu (cărui voce, era să uit să vă spun, ar trimite orice muritor în nefiinţă) era întruchipat de... Alanis Morissette (!), iar undeva pe parcurs avea loc o luptă pe viaţă şi pe moarte cu un demon (scuzaţi-mi francheţea) excremental (serios, demonul era format din excremente). Cu alte cuvinte, o blasfemie adorabilă, pentru care, dacă Dumnezeu n-ar fi avut un simţ al umorului suficient de bine dezvoltat (şi este imposibil să nu fie aşa, din umilele mele observaţii) ca să înţeleagă că totul este doar o glumă (cum n-au înţeles destui critici de film), acum domnul Kevin Smith ar arde în iad, în aceeaşi oală cu echipa sa de cineaşti eretici.

Sincer, v-aţi fi aşteptat ca neastâmpăratul domn Smith, după o asemenea demonstraţie maniacală de umor nemilos, să recidiveze cu o cârpăceală sentimentală însăilată precum Jersey Girl? Ah, dar am zis cumva "cârpăceală însăilată"? Îmi cer scuze, m-am grăbit - asta trebuia să fie concluzia. Şi, serios, chiar n-am cum s-o formulez altfel!

Imaginaţi-vă un cuplu "ideal": Affleck & Lopez într-o pasă actoricească bună, adică el - tâmp, ea - isterică şi insuportabilă. Nu mă înţelegeţi greşit: Lopez ne părăseşte atunci când trebuie (adică după primele 15 minute), imediat după ce naşte copilul lui Affleck, dar ultimii doi ne însoţesc pe parcursul restului de 90 de minute ale lui Jersey Girl, şi, dintr-o eroare de neiertat a lui Smith, tot greul apasă pe umerii lor! Fetiţa este chiar drăgălaşă (interpretată de debutanta Raquel Castro), dar Smith nu se străduieşte câtuşi de puţin să o facă agreabilă (îi pune personajul în situaţii care de care mai penibile - cea în care îi face lui Affleck o morală chipurile funny după ce îl depistează sub duş cu Liv Tyler este doar una din ele, alături de o gamă largă de îmbufnări, draci şi mofturi). În schimb, el e cumplit (ţi se rupe sufletul când te gândeşti că acelea erau chiar cele mai bune duble) - închipuiţi-vi-l pe Affleck plângând şi jelind, în condiţiile în cea mai bună performanţă fusese cea din Changing lanes, filmul lui Roger Michel din 2003.

Desigur, nimic nu se compară cu ochii verzi angelici ai lui Liv Tyler, nici cu apariţiile cameo ale lui Matt Damon şi Jason Lee intervievându-l pe Affleck (!), nici cu imaginea veteranului Vilmos Zsigmond (cel ce a filmat clasicele Close Encounters of the Third Kind al lui Spielberg, Deliverance al lui Boorman şi multe altele), dar surprizele neplăcute rezervate de scenariul scris de însuşi Smith par să nu se mai termine: rămâne ultra-previzibil, plin de înflorituri sentimentale şi cocoşat de glume ieftine (cu excepţia unei singure scene memorabile, în care Affleck este pus faţă în faţă cu Will Smith, după ce, jignindu-l într-o conferinţă de presă, îşi pierduse slujba).

De la Affleck şi Lopez (ultima oară împreună în catastrofalul Gigli) nu aveam mari pretenţii. Pe Smith, în schimb, îl aşteptăm anul acesta cu sequel-ul acidului Clerks. (filmul care îl consacrase în 1994), care sperăm că ne va livra ceva mai mult decât o povestioară dulceagă de adormit copiii... (Notă: ** / *****)


Fişa tehnică:
Jersey Girl; regia şi scenariul: Kevin Smith; produs de: Miramax Films; durata: 102 minute; cu: Ben Affleck, Raquel Castro, Liv Tyler, Jason Biggs, Jennifer Lopez.