Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Dark Knight Rises, The

Gotham trebuie distrus - The Dark Knight Rises


Adevărul, august 2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Infantilizarea de care suferă publicul american şi nu numai se vede bine în superficialitatea cu care The Dark Knight Rises, noul film al lui Christopher Nolan, tratează teme importante.

Metropola imaginară trebuie, într-adevăr, distrusă, dar nu atât pentru că e coruptă şi nu conţine inocenţi, aşa cum, în mod ipocrit, clamează, prin intermediul personajelor negative, cei doi scenarişti (mai exact, cei doi fraţi Nolan: Jonathan şi Christopher). Nu, ci, simbolic bineînţeles, pentru că interminabila serie a filmelor supraevaluate şi inspide ale lui Christopher Nolan cu acest mega-supererou american (şi planetar, în ultimă instanţă) trebuie să înceteze.

Să spunem, totuşi, mai întâi vestea bună: atât interpretul principal, Christian Bale, cât şi regizorul Christopher Nolan au "promis solemn" că acesta este ultimul film pe care-l vor realiza împreună pe această temă, iar cele trei pelicule (din 2005, 2008 şi 2012) se vor constitui frumos într-o, da, "rotundă" trilogie.

Un erou al tenebrelor

Sunt până la capăt un mare admirator al celor două filme cu Batman realizate de Tim Burton, cele mai reuşite făcute vreodată cu Omul-Liliac: Batman (1989) şi, mai ales, Batman Returns (1992). Acesta din urmă este nu doar cel mai bun film cu Batman sau unul dintre cele mai bune filme ale lui Tim Burton, ci şi unul dintre cele mai bune filme din istorie, chintesenţă de postmodernism cinematografic. Au urmat cele două pelicule realizate de Joel Schumacher, în 1995 şi 1997, dezamăgitoare faţă de standardul impus de Burton, dar, totuşi, în sensul / spiritul conceptului benzilor desenate originare. Apetenţa pentru kitsch grandios şi flamboaiant a lui Schumacher avea să dea roade de-abia mai târziu, în 2004, cu ecranizarea musicalului Fantoma de la Operă.

Se vede, astfel, clar diferenţa dintre un cineast mare, ca Tim Burton, şi regizori mediocri cu sclipiri, precum Schumacher sau Nolan.

Ceea ce nu înţelege Christopher Nolan este că valoarea poveştilor cu Batman stă exclusiv în stil; în afara acestuia ele nu prezintă niciun interes şi servesc doar realizării unui film comercial obişnuit.

Născut în marasmul crizei economice din America anilor '30, personajul omului-liliac este unul nocturn, tenebros, care se opune (stilistic vorbind) solarului (mai bine zis, kryptonianului) Superman.

Teroare în Gotham

Christopher Nolan a preluat hăţurile acestei francize în 2005, cu reboot-ul Batman Begins, şi a avut ambiţia să transforme în altceva personajul şi întregul său univers. Stilul baroc şi luxuriant sau reminiscenţele de expresionism german (şi, în general, orice chestiuni stilistice) au fost abandonate pentru o naraţiune plată şi care se referă la teme aşa-zis "serioase". Gotham-ul lui Nolan nu mai este un mixaj imaginar de arhitectură a umbrelor, la el oraşul nu se mai diferenţiază în niciun fel de New York sau oricare altă metropolă americană.

Scenele penibile curg una după alta

Evident că intenţia lui Nolan este să vorbească, în aceste filme, de America, iar mai ales această ultimă peliculă dă impresia că tratează subiecte dintre cele mai actuale. Intenţiile grupului de răufăcători condus de un misterios Bane (Tom Hardy) par a nu mai fi acum strict personale, ci ele urmăresc capturarea întregului Gotham şi instaurarea unei justiţii a săracilor contra bogaţilor împilatori. Dar, în cele din urmă, Gothamul trebuie distrus, pentru că în acest oraş corupt nu există inocenţi.

Tema principală este, însă, Teroarea. Societate orwelliană în concepţia sa şi în modul de funcţionare, America nu poate trăi fără inculcarea acestui sentiment în populaţie. Păcat că totul este realizat la un nivel atât de redus, noţiuni ca un scenariu bine scris, regie creativă sau jocul actorilor fiind inexistente. De la un anumit moment, scenele penibile curg una după alta şi nu mai pot fi oprite.
 



 Toate articolele despre Dark Knight Rises, The


1 comentariu

  • Partial de acord...
    Lau, 06.08.2012, 23:34

    Apreciez mult articolul dvs., deoarece sunt un mare fan al personajului si al universului sau.

    Acest film comercial realizat, se pare, in mare graba, mi-a lasat un gust amar, deoarece primele doua filme regizate de Christopher Nolan mi s-au parut reusite, aici fiind singurul punct in care indraznesc sa va contrazic. Societatea a progresat (ma rog, pe anumite planuri), de aceea si benzile desenate au fost nevoie sa tina pasul, Batman dispunand odata cu trecerea anilor de dispozitive mult mai avansate si povesti mult mai mature, deoarece si situatiile/dusmanii cu care se confrunta au devenit mult mai complexe decat cele din Golden si Silver Age comics.

    Nolan a reusit sa-l integreze pe Batman in societatea contemporana, filmul din 2005, Batman Begins, reusind sa construiasca o atmosfera perfecta in acest sens. Si eu iubesc filmele lui Tim Burton, insa acum mi se par mult prea lineare, dezavantajul principal fiind lipsa prezentarii originilor personajului. In Batman 1989 nu ne este explicat mai nimic, este un film care se adreseaza strict fanilor, presupunandu-se ca acestia cunosc deja motivele pentru care Bruce Wayne a decis sa imbrace costumul si mantia.

    Nolan a reusit sa construiasca o poveste matura si plauzibila in primul sau film din 2005, iar The Dark Knight (2008) a depasit asteptarile oricarui fan. In opinia mea, acel film, desi departe de a fi perfect, a avut multe calitati si prea putine defecte. Il consider un film inteligent, care a reusit sa aduca in prim plan conflictele prezente in societatea noastra, sa zguduie principiile idealiste ale justitiarului care crede intr-un viitor mai bun, sa ridice multe semne de intrebare si totodata de alarma in ceea ce priveste valorile morale, toate acestea fiind realizate in cadrul unui spectacol audio-vizual de exceptie.

    De aceea aveam mari asteptari de la acest film epilog, insa, asa cum ati scris deja, este construit intr-un mod absolut incoerent, plin de clisee si nonsens, lasand impresia unui film haotic, care deocamdata reuseste sa scape basma curata din mainile criticilor de specialitate datorita actorilor carismatici, a unei coloane sonore de exceptie, a popularitatii eroului principal si, nu in ultimul rand, a impactului vizual, aspect de care Nolan stie sa se foloseasca in incercarea de a compensa pentru alte lacune, insa pe termen relativ scurt, dupa cum sigur se va dovedi.

    Eu unul sper ca asa sa fie, deoarece Batman a fost redus la o caricatura in acest film. A lipsit indragitul erou inteligent si neinfricat care are mereu un plan B pentru orice situatie si nu se da inapoi de la nimic in lupta cu raul (exceptand omuciderea, regula incalcata aici cu nesimtire de catre Nolan). In schimb, am avut parte de un Bruce Wayne aflat in depresie, care umbla aici intr-un costum de liliac ce lasa mereu impresia ca il incomodeaza. Un final deprimant, care insa ne este bagat pe gat si pe care suntem nevoiti sa il acceptam, deoarece reprezinta epilogul unei trilogii care, din pacate, datorita acestui film nu va mai putea fi considerata perfecta.

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Doinel Tronaru


Alte articole

 Misiune îndeplinită - The Dark Knight Rises, Lucian Maier
 Monumentalism pop - The Dark Knight Rises, Andrei Gorzo
 Pentru Gotham - The Dark Knight Rises, Cristina Zaharia


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer