Adevărul / august 2012
O piesă deşănţată
Traducătorul-filatelist Radu Iacoban, "cel-pe-care-îl-strâng chiloţii", arhitecta Lia Bugnar, "scândura" cu libido zero, Marius Manole, machoul virgin, "suprasexuala" Ilinca Manolache şi infractorul iubitor de broaşte ţestoase Alexandru Huţuleac păţesc următoarele lucruri în spectacolul O piesă deşănţată: aproape că fac sex în grup, îşi plimbă pistolul pe la tâmplă, devorează "cronţănele", beau whisky, sunt spontani şi adorabili, râd, joacă, se pupă şi supravieţuiesc mai multor valuri de aplauze, care aproape că-i mătură de pe scenă. Da, spectatorii fac ca trenul şi îi "uu-ie" pe actorii care joacă din pură plăcere un text scris din pură inspiraţie de Lia Bugnar.

Cine râde la urmă?

În spectacolul regizat de Dorina Chiriac, jucat de curând în Bucureşti, la Godot Cafe-Teatru şi la Clubul Green Hours, se vede stilul artistului antrenat şi perfecţionat în Teatrul de Comedie. Dorina Chiriac duce spectacolul, cu mână de fier (metal topit imediat de admiraţia colegilor ei), spre înalte culmi ale replicii şi progresului în umor. Şi demonstrează că râsul din gura oamenilor poate evolua. Îl ajută să evolueze nişte actori care se iubesc şi pe scenă, şi în afara ei. E o situaţie rară, pe scena unui teatru (şi în afara ei)! Şi cu atât mai importantă prezenţa spectatorilor în apropierea unui asemenea moment, care contrazice ce spunea actorul Adrian Văncică, într-un interviu din revista Yorick: "Cine crede că lumea teatrului e o familie mare şi fericită se înşală".

Deci. Să revenim. Mihu (Radu Iacoban), căsătorit cu Ela (Lia Bugnar), îi invită la ei acasă pe însurăţeii Niki (Marius Manole) şi Mira (Ilinca Manolache). De ce îi invită la ei acasă? Pentru sex. Lung şi la obiect. De ce lung şi la obiect? Ca să scape de trac şi să-şi rezolve, fiecare, nişte probleme sexuale apărute în timpul relaţiei. Adică Ela nu mai are chef să fie cu soţul ei. Şi speră să-i repornească altcineva motoraşul pasiunii şi să-l lase în mişcare pentru Mihu; iar Niki şi Mira, deşi sunt căsătoriţi de un an, încă n-au găsit curajul să se culce unul cu altul, deşi au dormit de foarte multe ori împreună.

După ce ronţăie nişte covrigei şi îşi iau avânt cu alcool, sar unii pe alţii, schimbând partenerii. E palpitant. Chiar în acel moment intră în casă un pistol ţinut în mână de un hoţ. Şi pistolul, dar, după cum se va vedea mai târziu, şi hoţul le vor strica petrecerea, în momentul în care le vor cere un timbru valoros, din colecţia lui Mihu. Nu e nevoie să-l învinovăţiţi pe hoţ, săracul de el are nevoie de bani, ca să plătească pentru operaţia unei broaşte ţestoase în vârstă de 102 ani. Cam atât pentru început. Povestea merge mai departe şi continuă cu o sperietură, o rană în partea dorsală, o erecţie, o dezvăluire insuportabilă, un sărut, mai multe săruturi, pipăieli şi aplauze, dar despre ele aţi aflat deja. În concluzie? Nu există concluzie. Există doar o piesă bună, care e mai tare ca orice concluzie.

Info
Godot Cafe (Strada Blănari, nr. 14)
Clubul Green Hours (Calea Victoriei nr. 120)
O piesă deşănţată de Lia Bugnar
Regia: Dorina Chiriac
Cu: Lia Bugnar, Radu Iacoban, Ilinca Manolache, Marius Manole, Alexandru Huţuleac/ István Téglás
O producţie: Teatrul nu e o clădire
 
De: Lia Bugnar Regia: Dorina Chiriac Cu: Lia Bugnar, Radu Iacoban, Ilinca Manolache, Marius Manole, Andrei-Alexandru Huţuleac / István Téglás

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus