Din păcate, însă, veridicitatea poveştii este vampirizată de un personaj-simbol. Hesher (Joseph Gordon-Levitt) e un rocker fără adăpost, piroman de ocazie, cugetător atipic, neînţeles prieten şi o perpetuă apariţie în viaţa (şi în casa) familiei "amputate". Construit de scenariu prin linii caracterologice groase, în acest sens, Hesher este un lung şir de nevoi în viaţa acestor oameni şi derivatul unei evocări melodramatice a unui "tablou familial realist", cu scopul de a încoperta simbolic o realitate din care face parte. E cel puţin ciudat ca un film care se revendică zonei realiste focalizează drama pe Hesher, cînd personajul cu cea mai mare greutate era TJ. El ar fi meritat atenţia, relaţiile bolnăvicioase pe care le are cu oamenii din viaţa lui, implicit premisele înverşunării sale ar fi trebuit investigate mai atent, încît să sară din poveste el - nu Hesher.
Oricît de cool este prezentat (şi receptat) personajul lui Gordon-Levitt şi oricît de mult răzbate onorabila idee că menirea lui este de a învăţa această familie să trăiască din nou, rămîne îndoielnică însăşi existenţa sa într-un asemenea context. Hesher este o noţiune absurdă, care sufocă filmul de verosimilitate şi potenţial.