Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Două loturi

Senzaţional! - Două loturi


Adevărul, octombrie 2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Poate fi redată demnitatea unui adjectiv? Da! Doar dacă respectivul cuvânt este lipit de numele lui Alexandru Dabija, de interpretarea lui Gavril Pătru sau dacă este pus să funcţioneze într-un decor realizat de Helmut Stürmer.

Două loturi, spectacolul regizat de Alexandru Dabija la Sala Mică a Teatrului Naţional din Bucureşti, este senzaţional! Şi viceversa! Este senzaţional oricum l-ai privi. Iar această concluzie aparent inflamată de entuziasm este stinsă de evidenţe. Adică: în ultimul an, teatrele s-au întrecut în spectacole noi după piesele sau nuvelele lui Caragiale. Cel mai recent dintre ele, Scrisoarea lui Horaţiu Mălăele, de la acelaşi Naţional bucureştean, o adaptare amuzantă, ultra-lejeră a unei capodopere cu miez. Apoi, Năpasta, thrillerul pasiv-agresiv regizat de Cristi Juncu, la Teatrul "Toma Caragiu" din Ploieşti, cu o idee puternică, dar fără o execuţie pe măsură.

Mai mult decât atât, Dabija se ia la întrecere cu sine însuşi. Două loturi bate la imaginaţie propria lui Scrisoare de la Comedie, cu tot cu ciupercile halucinogene din ea, şi Momentele şi schiţele cam schiţate de la Odeon în C.F.R. - Cometa, copilul şi căţelul. Dacă în toate producţiile, cu un nivel ridicat, de altfel, Caragiale pare că încă dictează tendinţa şi ritmul spectacolului, în Două loturi, Dabija preia iniţiativa, ia în mână sintagma "farsa destinului", o foloseşte ca pe o vâslă şi se distanţează de concurenţă prin modul unic în care tensionează umorul. Îi iese un thriller în tuşe pronunţate de negru, în care fatalitatea se ţine de glume macabre. E Kafka, e Gogol, e Caragiale, e un om alergat de o nebunie care îl prinde din urmă.

Pentru Lefter Popescu, jucat de Gavril Pătru, decorul devine o casă de tortură care îl înghite, un dreptunghi de fiare care se mişcă şi care striveşte speranţa lui de a mai câştiga vreodată ceva în viaţă. Dabija şi-a ales o distribuţie tânără, care funcţionează impecabil. A făcut bine să-l transforme în povestitor pe Marius Manole şi să mai tempereze supraexpunerea lui din ultima vreme. În felul ăsta, naraţiunea capătă consistenţă. La premieră, Valentina Zaharia, în rolul doamnei Popescu, a echilibrat excesul de luciditate al lui Lefter, din prima parte a piesei, şi i-a completat nebunia, în a doua parte. Gavril Pătru, creditat de Dabija cu încă un rol principal, după "Un duel", drama lui Cehov tot de la TNB, este credibil şi incredibil de bun pe scenă. În rest, cred că ar fi bine să mai auzim şi de Daniel Hara, Comisarul Turtureanu şi Ilona Brezoianu, chivuţă, doi actori promiţători, care au în faţă un viitor cât o mare şansă.

Două loturi, horrorul umoristic de la TNB, demonstrează că Dabija are nas fin pentru Caragiale. I-ar fi putut fi chiar şi fin lui Caragiale.



 Toate articolele despre Două loturi


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Dan Boicea


Alte articole

 Două viziuni asupra lui Caragiale, Liviu Ornea
 Riscuri, pericole, satisfacţii - Două loturi şi Gianni Schicchi la Festivalul Naţional de Teatru, 2012, Florian-Rareş Tileagă


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer