Ce tristă fascistă...

În Ce lume veselă..., ultimul film al veteranei Malvina Urşianu, o doctoriţă oftalmoloagă (Tamara Creţulescu, jucînd ca-ntr-o telenovelă) pune ochii - la propriu - pe-un mult mai june pictor aşa-zis "avangardist" (Florin Piersic jr., jucînd ca-ntr-o reclamă). După ce-l convinge că este "cam palid", n-ar strica să-şi facă nişte analize (într-un film de-o oră jumate, cred că se zice chestia asta de vreo trei ori), descoperă că este "good material" pentru a-i face un copil... Pictorul se-ndrăgosteşte de doctoriţă, sau cel puţin asta ar trebui să-nţelegem din privirile languroase şi replica repetată: "Ce parfum superb!" (sau "super", sonorul filmelor româneşti fiind ăla care e...) Dar doctoriţa nu se-ndrăgosteşte de el: ea nu vrea decît să se distreze şi să-l folosească, punîndu-şi în aplicare planul (comunist-fascist) de a-l utiliza la însămînţare... La sfîrşit, doctoriţa borţoasă urcă opintit scările blocului în care stă (liftul nu merge), se descalţă de pantofii cu toc pe care-i purta (să nu ştie ea că "balerinii cu talpă plată/fac gravida relaxată"?) şi, tocmai pe cînd se pregăteşte să se relaxeze cu televizorul (dar televizorul, nefiind "balerin cu talpa plată", nu relaxează, ci prezintă - deşănţat - crime, războaie, sex fără perdea şi tot aşa...), ţîrrr la uşă: pictorul! Ea nu deschide, de-a dracuNULL, îl lasă să sune lung de cîteva ori (orice comparaţie cu capodopera hollywoodiană Moştenitoarea, cu Olivia de Havilland, este nulă şi neavenită!), el pleacă trîntind uşa liftului (între timp se reparase), ea deschide, găseşte portretul ei (pictorul avea mania de-a face portrete femeilor de care se despărţea), se duce la fereastră şi-l vede plecînd la braţ cu o alta (în 5 secunde ajunsese deja la parter, semn că liftul se reparase pe bune), ea se întoarce spre spectator şi zîmbeşte ambiguu - "Sfîrşit"!

Dacă vă-ntrebaţi cum zîmbeşte spectatorul după ce scapă de tortura acestui film, o să vă spun: ca-n desenele animate, cînd bietul Tom primeşte o bîtă în cap, dacă chiar vreţi să ştiţi! (atunci cînd am văzut eu filmul nu eram, oricum, decît cinci bucăţi groggy în tot cinematograful Scala...)

Iar dacă vi se pare că rezumatul meu e prea lipsit de subtilitate, prea vulgar sau caricatural, aşteptaţi să vedeţi filmul! Eu, unul, de mult n-am văzut ceva mai prost. Aşa că a-l "analiza", în amănunt (gen: scenariu - zero, o studentă în anul întîi n-ar trece examenul cu-aşa ceva; interpretări - cinci cu indulgenţă, nivel serialul "În familie", Silviu Petcu adus direct din "Divertis" cu accentul lui arăbesc cu tot; regie - patru cu felicitări, Malvina Urşianu a uitat şi puţinul pe care-l ştia acum vreo 30 de ani; etc), înseamnă a-i acorda mai multă importanţă decît are.

Singurul lucru "important" este că-ţi dă o stare proastă. E un film toxic - aşa cum se spune: "sarcină toxică". Iar ultimul lucru pe care mi-l doresc pe lumea asta este să fiu "însărcinat" de Malvina Urşianu... Vremurile alea s-au dus!