Ceea ce este interesant la acest film este că ideea producerii lui a venit din partea protagoniştilor. Julian Rachlin a decis fondarea festivalului de muzică de la Dubrovnik şi i-a consacrat o mare parte din energie. Iniţiativa lui s-a dovedit molipsitoare, iar Aleksey Igudesman şi-a asumat răspunderea filmării unui documentar despre muzicieni, pe parcursul celei de-a zecea aniversări a festivalului.
O idee curajoasă, mai ales că întreaga echipă de filmare a fost formată doar din 4 persoane. Dintre acestea, regizorul-muzician Aleksey Igudesman a avut misiunea cea mai grea: aceea de a fi şi interlocutorul nonconformist al tuturor personajelor care apar pe parcursul filmului. Misiunea a fost însă în acelaşi timp una plăcută, întrucât regizorul este un membru important al lumii muzicale internaţionale. Având complicitatea prietenilor şi colaboratorilor săi renumiţi, el a ştiut să deschidă universul aparent ermetic al muzicii clasice de elită. L-a oferit publicului neiniţiat şi i-a apropiat pe ascultătorii de muzică, transformând-i, cu ajutorul imaginii, şi în privitori. Iniţiativa a fost excelentă: lumea muzicii clasice prezentată pe înţelesul tuturor chiar de cei care fac muzică!
O deschidere plină de naturaleţe, care sporeşte ataşamentul publicului faţă de muzică şi care reprezintă o politică abilă de promovare. Festivalul SoNoRo îşi demonstrează în acest fel caracterul educativ, dar lipsit de rigiditatea unei programe şcolare. Repetiţiile desfăşurate în prezenţa elevilor şi filmul Noseland confirmă intenţia organizatorilor: aceea de a ne apropia de muzică, şi altfel decât prin fastul unui concert. Cu eleganţă, Răzvan Popovici şi echipa sa de colaboratori se apropie an de an de aducerea în realitate a unui obiectiv minunat: aprecierea muzicii clasice de către publicul tânăr.
Astfel Festivalul SoNoRo, ce impune o ţinută înaltă, dezvăluie eforturile care stau în spatele performanţei muzicale şi se deschide cordial către cei care vor să evolueze.
Descarcă programul SoNoRo, 2012 aici..