Nu cred că există cineva care să se îndoiască de mintea bine mobilată a fraţilor Wachowski. Ei au creat Matrix şi lumea după aceea nu a mai fost la fel. Şi, chiar dacă partea de mijloc a trilogiei a fost mai slabă, finalul s-a dovedit glorios, cu o ieşire în lumină, aşa cum trebuie să fie.
Şi iată noul lor film, aşteptat cu sufletul la gură de fanii lor sau ai romanului ecranizat, iar, o premieră ce nu poate să te lase indiferent. Şi mai mistic decât finalul legendarei lor trilogii Hi-Tech, dincolo de profunzimea din The Fountain, mult mai ambiţios proiect decât acesta, pentru că filmul lor de acum combină micile piese de puzzle a ŞASE fire narative, nu trei cum s-a mai făcut până acum.
Film post-modern perfect, lucrare simfonică în imagini grandioase, şase filme de fapt într-unul singur. 6 poveşti, 6 fire care se întreţes din ce în ce mai rapid spre final. Lung, 3 ore băute, filmul cere de la spectator răbdare. Aşteptaţi, lăsaţi povestea să vă arate drumul, piesele să se îmbine, pentru a elibera întregul şi morala puternică. E destul de greu să intri în convenţia filmului şi să rămâi atent de fiecare dată când acţiunea sare la altă perioadă temporală, la altă poveste. Fragmentarea te ia mereu pe nepregătite. Dar, pe măsură ce ochiul şi creierul acceptă convenţia propusă, iar curiozitatea e activată, filmul te poartă unde vrea el.
Amestec de genuri cinematografice, omagii aduse în fiecare pe rând uneia sau mai multor capodopere ale genului, ecranizarea începe să trăiască ca film după un lung început, după ce sunt rapid prezentate toate personajele, cele din 1872 şi cele din 1936.
Este câte ceva pentru toată lumea. Există filmul de aventuri pe mare, cu Sudul cu sclavi şi problemele rasiale. Este prezentă şi povestea englezească, romantică, de epocă demnă de James Ivory (chiar aşa de propagandă cum pare), cea care, practic, declanşează tot. Avem povestea din anii '70, adică film american poliţist tipic deceniului respectiv, un fel de Shaft amestecat cu teoria conspiraţiei. O poveste din timpurile noastre care sfârşeşte prin a fi o delicioasă parodie la One Flew Over the Cuckoo's Nest (descoperi că pe măsură ce filmul avansează, râzi des). Şi, de departe cele mai glorioase, două poveşti futuriste post-apocaliptice. Cea din 2144, amestec ingenios de Blade Runner care ajunge la biscuiţii din Soylent Green, cea mai frumoasă şi mai dramatică dintre poveştile filmului, cea în care se simte cel mai bine mâna creatorilor Matrix-ului, Noul Seul cu lumea asiatificată. Şi ultima, îmbrăcând rotund filmul, mult mai departe, din 2346, cu pacea unui nou început.
Timpul nu contează, spaţiul nu există, corpul e de împrumut, viaţa şi moartea se îmbină lin, într-o succesiune de praguri, rasele, sexul, taberele dintre Rău şi Bine - toate se pot schimba cu uşurinţă într-o viaţă viitoare. Răul se propagă, cum ştim, cu aceeaşi viteză, iar violenţa naşte în continuare violenţă şi distrugere. Numai binele este perpetuu, ca lege a universului în schimbare şi iubirea ca energie şi lege care ajută lumea să se învârte.
Filmul reprezintă visul oricărui actor. Vârste diferite, feţe diferite, voci şi accente diverse, sexe schimbate, costume extravagante, feţe de nerecunoscut, plus replici pline de miez, ca o sentinţă, rostite şi în cadru sau din off, literare, dar memorabile. Halle Berry blondă şi evreică, bărbat chiar sau foarte bătrână, Tom Hanks ghicit numai după voce sau cu aspect de interlop cu accent irlandez. Tur de forţă adică pentru toată echipa, dar mai ales pentru machiajul ieşit din comun, original şi performant. Măşti de latex, naturale şi convingătoare, care transformă un actor alb american într-un asiatic cu frumoşi ochi bridaţi. Sau o asiatică de porţelan într-un caracter de minoritate. Veţi vedea, în afară de imaginea îngrijită, machiaj demn de Oscar.
Genul de film care se poate derula la nesfârşit, în buclă, opera aceasta vorbeşte apăsat despre suflete-pereche, despre întâlniri destinate să se întâmple, despre legăturile dintre oameni până la o reţea interstelară.
Filmul New Age perfect, care aduce speranţa şi curajul de a merge mai departe, exact acum, la final de 2012.
Dincolo de aventura vizuală, contează aici încărcătura ideatică. Puterea cuvântului, veţi vedea, crează lumi. Muzica, arta contează, modelează sufletele.