Trama narativă este cam aceeaşi ca şi cea din renumita trilogie, universul fantasy este populat de aceleaşi personaje, iar peisajele mirifice din Noua Zeelandă devin de-a dreptul maiestuoase pe fundalul sonor semnat de Howard Shore. Cartea The Hobbit, apărută în 1937, îl introduce pe Bilbo Baggins, un hobbit respectabil, într-o aventură rocambolescă pentru a-l ajuta pe regele Thorin Scut-de-Stejar să-şi recapete regatul.
Astfel, proiecţia se deschide cu imaginile din casa confortabilă a hobbitului Bilbo Baggins, care are de spus nepotului (relaţia de rudenie este neclară) său, Frodo, o poveste. Aflăm, aşadar, despre planurile prinţului gnom Thorin, fiu al regelui detronat al gnomilor, ce fusese alungat dimpreună cu poporul său de către dragonul Smaug.
Romanul lui Tolkien are o dinamică asigurată de dualitatea dintre dorinţa de a descoperi lumea şi confortul, siguranţa, unui cămin cald. Prin urmare, în fidela ecranizare a lui Jackson, Bilbo are nevoie de aproape o oră pentru a se rupe din confortul "găurii" sale de hobbit şi a se decide să plece într-o aventură incitantă, dar periculoasă (dar introducerea lungă se poate justifica şi prin faptul că era nevoie de o prezentare a motivaţiei şi a personajelor). Gandalf, unul dintre cei mai îndrăgiţi vrăjitori ai cinematografiei ultimelor decenii, îl ajută pe Bilbo să se decidă, fiind un profet şi un martor al destinului hobbitului. Practic, în spatele aventurii ce va urma, se ascunde maturizarea, ritul de trecere al lui Bilbo.
După flashback-ul din debut, cu înfrângerea gnomilor de către goblini, filmul îl aduce în prim-plan pe hobbitul cunoscut din trilogia LOTR. El pare un copil cufundat într-o lume de adulţi. Dacă în trilogie părea copleşit de lumea exterioară, acum Bilbo pare fascinat de acest univers.
După lunga introducere, hobbitul purcede întru revendicarea regatului pierdut al gnomilor. Cei doisprezece gnomi - Fili, Dori, Ori, Kili, Balin etc. - sunt conduşi de Thorin, dar mereu dirijaţi de Gandalf. Filmul amestecă, cu abilitate, momentele de emoţie cu cele de acţiune într-un crescendo care împinge bătălia finală într-un alt timp. Jackson foloseşte din plin unele stereotipuri etnice, astfel gnomii sunt mai mult sau mai puţin scoţieni (harnici, dar şi zgârciţi), goblinii sunt neciopliţi, dar comici, iar elfii sunt blonzi şi rafinaţi, precum scandinavii.
Cu o atenţie aproape maniacală pentru detaliu, Jackson, a ecranizat cele peste 1300 de pagini ale trilogiei LOTR oferind o peliculă de peste nouă ore cu efecte vizuale spectaculoase. Mai mult, de această dată, regizorul a filmat cu 48 de cadre pe secundă, sfidând standardul de 24 de cadre pe secundă şi asta din dorinţa de a oferi o mai mare claritate a imaginii.
Universul din trilogia LOTR este cam acelaşi în The Hobbit, unele scene fiind aproape de copy-paste, în ce priveşte gesturile, cadrele, ralantiurile, lumina şi muzica. Deşi efectele speciale sunt de mare succes, regretăm că duşmanii sunt digitali, ci nu din carne şi sânge - actori reali în costume. La fel cum şi claritatea imaginii ce poate fi uneori magică, alteori induce migrene. În prima categorie intră, cu deosebire, scena seducătoare dintre Gandalf şi prinţesa albă a elfilor (în care Galadriel îi promite cu solemnitate lui Gandalf ajutorul în caz de nevoie), iar ţinutul în care sălăşluiesc elfii este unul de tip renascentist, oferind spectatorilor un regal imagistic-pictural.
Pe de altă parte, filmul poate trezi unele nelinişti, pentru că personajele lui Tolkien sfidează elementele de bază ale reproducerii. Astfel, apar uneori mame sau fiice, mătuşi şi nepoate, dar apariţiile acestea sunt fulgurante. Trolii şi, în special, orcii se bazează pe reproducerea asexuată, pe reproducerea unei populaţii întregi de sex masculin, care, desigur, este necesară pentru a distruge armatele de elfi şi hobbiţi. Regăsim cu greu vreun personaj purtător de cromozom Y în această ecranizare fidelă. Deşi nu apare în cartea lui Tolkin (The Hobbit), prinţesa-elf, Galadriel, a fost introdusă de unul dintre scenarişti "căci începuse a resimţi greutatea celor treisprezece gnomi păroşi". Intuitivă, deci profund feminină, putând citi gândurile lui Gandalf, prinţesa-elf "deranjează" retina spectatorilor "cel mult" cinci minute.
De departe, cea mai interesantă întâlnire este cea dintre Bilbo şi Gollum. Această creatură vicleană, spiritul cel mai torturat din Pământul de Mijloc, pare a fi cea mai expresivă creaţie digitalizată. Beneficiind de aportul lui Andy Serkis, dar prin tehnica CGI (Computer Generated Imagery), Gollum trezeşte angoase. Confruntarea dintre Bilbo şi Gollum este împărţită între anxietate şi umor, două faţete care simbolizează cel mai bine acest moment de vârf din film. Este o confruntare de tipul Oedip-Sfinxul din Teba. Şi Gollum, ca şi Sfinxul teban, este copleşit de răspunsurile agere ale tânărului hobbit. Martin Freeman aduce personajului său, Bilbo, calmul său britanic. Este un caracter bun, capabil să se ridice chiar la măreţie.
Stilul lui Jackson este, ca şi al lui Tolkien, epic. Reuniunea Gandalf (Ian McKellen), Elrond (Hugo Weaving) şi Galadriel (Cate Blanchett) este o încercare călduţă de a convoca personalităţile din trilogia LOTR. Printre personajele noi, îl regăsim pe Radagast (Sylvester McCoy), specialistul în ierburi, care se mişcă într-un car tras de iepuri de câmp şi ne reaminteşte de Statu-Palmă-Barbă-Cot din folclorul nostru.
Peter Jackson este un adevărat artist de estradă, iar The Hobbit are vocaţia de a pătrunde în panteonul marilor divertismente, se poate integra cu uşurinţă în rândul filmelor destinate serilor reci de iarnă sau după-amiezelor tihnite de duminică. Pelicula The Hobbit descrie, practic, creşterea unui povestitor. Dacă la începutul filmului, aflăm despre "O carte pe care un tată i-o poate citi fiului său", la finele celor 169 de minute, putem desprinde lecţia pe care Gandalf i-o dă lui Bilbo: "Orice poveste bună merită infrumuseţată."
Aşteptăm, cu mare curiozitate, continuarea acestei saga intergeneraţionale.
Regizor: Peter Jackson
Scriitor: John Ronald Reuel Tolkien
Scenarişti: Fran Walsh, Philippa Boyens, Guillermo Del Toro, Peter Jackson
Muzica: Howard Shore / Operator: Andrew Lesnie / Producători: Carolynne Cunningham, Peter Jackson, Fran Walsh, Zane Weiner
Distribuţia: Martin Freeman (Bilbo Baggins), Ian McKellen (Gandalf), Richard Armitage (Thorin Scut-de-Stejar), Andy Serkis (Gollum), Hugo Weaving (Elrond), Elijah Wood (Frodo), Cate Blanchett (Galadriel), Orlando Bloom (Legolas), Evangeline Lilly (Tauriel), Christopher Lee (Saruman), Ian Holm (Bilbo bătrân), Aidan Turner (Kili), James Nesbitt (Bofur), Mikael Persbrandt (Beorn), Graham McTavish (Dwalin), Dean O'Gorman (Fili), Stephen Fry (Stăpânul de la Laketown), Benedict Cumberbatch (Voce dragon Smaug), Ken Stott (Balin), Jed Brophy (Nori), Stephen Hunter (Bombur)