martie 2013
Hitchcock
Primul lungmetraj al scenaristului Sacha Gervasi (The Terminal, R. Steven Spielberg), Hitchcock, îşi situează acţiunea în anii '60, când marele cineast - Alfred Hitchcock - era deja pe culmile gloriei. Sacha Gervasi aduce un omagiu plin de reverenţă celui care a rămas, în istoria cinematografiei, "maestrul suspansului". Filmul este o adaptare a cărţii Alfred Hitchcock and the Making of Psycho de Stephen Rebello şi reprezintă un veritabil tur de forţă şi echilibristică. Oscilând între biografie romanţată şi proiectare a părţii mai întunecate a cineastului, filmul este un soi de sinteză a surselor biografice, romanţate puţin, despre Alfred Hitchcock.
 
Astfel, îl regăsim pe celebrul cineast la apogeul carierei, după succesele cu Vertigo (1958) şi North by Northwest (1959). Hitchcock resimţea un gol şi nu găsea un subiect pentru viitorul său proiect / film. Un roman scris de Robert Bloch, despre un psihopat, i-a atras atenţia, dar nu şi producătorilor săi. În 1959, cineastul era deja instalat în SUA, dar se afla încă sub influenţa filmului franţuzesc care l-a marcat, Les Diaboliques, de Henri-Georges Clouzot (1955), după romanul scris de Pierre Boileau şi Thomas Narcejac. Alege şi el o carte horror, Psycho, povestea unui criminal în serie, Ed Gein, ce a uimit America anilor '50. Partenerul său obişnuit, studiourile Paramount, refuză ecranizarea acestui roman. Subiectul părea prea riscant.
 
În aceste condiţii, viitorul sir Alfred se decide să-şi autofinaţeze proiectul, ipotecându-şi casa. Odată cu această peliculă, Hitchcock pune în joc totul, averea, reputaţia şi relaţia de cuplu. Filmul lui Sacha Gervasi sondează lumea cinematografiei americane, devoalând o parte dintre miturile despre marele Hitch. La 61 de ani, cu un buget redus şi cu o echipă restrânsă, începe filmările pentru Psycho. Cu acest film, va da lovitura ducând publicul la porţile nebuniei şi fricii. Acest magician al angoasei a demonstrat, cu minimum pe ecran, că se poate ajunge la un maximum de efecte. Psycho va avea un succes fără precedent, îmbogăţindu-l pe Hitchcock (câştigă 15 milioane de dolari, echivalentul a 150 de milioane de dolari astăzi).
 
Sacha Gervasi îi aduce omagiul său reverenţios celui care a inventat marketing-ul avant la lettre servind spectatorilor povestea succesului Psycho. Astfel, Hitchcock o alege pe Janet Leigh, soţia lui Tony Curtis, şi-o face dispărută în cea mai celebră scenă a duşului din istoria cinematografiei. De asemenea, spectatorul contemporan va vedea cum strigătele şi ţipetele sunt înlocuite de stridenţele viorilor lui Bernard Herrmann, compozitorul coloanei sonore originale. După acest film, a face duş nu mai avea nimic inocent. Inutil reluat, într-un remake produs în 1998, de către Gus Van Sant, şi obiect al multor dispute, capodoperă-cult, Psycho rămâne unul dintre cele mai terifiante momente ale istoriei celei de-a şaptea arte.
 
Această experienţă de neegalat este punctul de plecare pentru filmul Hitchcock. Totodată, pelicula este şi o cronică a geloziei cuplului. Aflat în criză din pricina producţiei, Hitchcock întâmpina probleme şi în viaţa personală. Agreabil, intimist şi uşor didacticist, filmul lui Gervasi îl surprinde pe marele cineast printre multe semne de întrebare de natură artistică, tematică şi sexuală. Pelicula include excentricitate la vrac, nonconformismul cineastului şi puritanismul său de paradă, ce ascundea obsesii sexuale (ilustrate destul de simplist prin mângâierea fotografiilor unor actriţe blonde), amărăciunea de a o pierde pe una dintre actriţele sale dragi (Garce Kelly), homosexualitatea lui Anthony Perkins, rolul discret, dar determinant al soţiei iubitoare, precum şi suspiciunile de adulter de ambele părţi. Toate acestea sunt aşezate cu conştiinciozitate de Sacha Gervasi, cu o umilinţă asumată, pentru a lăsa talentul lui Hitchcock să uimească (încă) publicul.
 
Anthony Hopkins (Alfred Hitchcock) şi Helen Mirren (Alma Reville) îşi dau replicile exact ca-ntr-un cuplu în care anii au strâns amărăciune, dar şi ataşament. Anthony Hopkins, perfect machiat şi "îngroşat" este la fel de cabotin ca şi geniul pe care îl încarnează. Pe platourile de filmare, omuleţul rubicond fantasma pe seama actriţelor blonde glaciale, dar acasă dospea filmul Psycho supravegheat de soţia roşcovană şi protectoare. Helen Mirren (premiul Oscar, în 2007, pentru rolul din The Queen) evidenţiază inteligenţa şi voinţa femeii din umbră.
 
Hitchcock este în elementul său, nervos, pervers şi mândru; "Spune-mi Hitch!" le cerea, pe rând, lui Antony Perkins (James D'Arcy) şi lui Janet Leigh (Scarlett Johansson) încă din prima zi de filmare. Gervasi şi scenaristul John J. McLaughlin nu se tem să afişeze, într-o notă comică, grosolănia lui Hitchcock - mănâncă direct din frigider cutii de foie gras sau urmăreşte printr-o vizetă actriţele aflate în cabinele lor. Totuşi, Gervasi a umblat doar la suprafaţă. Proiectarea părţii întunecate a personajului central într-o figură imaginară se face, aici, prin Ed Gein, criminalul în serie din cartea Psycho, care îl îngheţa pe Hitch în timpul cozeriilor cu soţia sa. Alma Reville ilustrează perfect butada :"Behind every successful man is his woman." Femeia din spatele "marelui Alfred" îi rescrie dialogurile, îl îngrijeşte la pat când este bolnav, supraveghează echipele de filmare în studiouri şi îl ajută să monteze filmul care-i dădea atâtea bătăi de cap cineastului. Helen Mirren a făcut credibilă, pe ecran, această femeie care n-a lăsat să se vadă nicio undă de frustrare pe care ar fi încercat-o neregăsindu-se niciodată pe genericul creaţiilor soţului ei. În film, regăsim ambivalenţa în relaţii - Hitchcock în raport cu actriţele blonde (Janet Leigh şi Vera Miles), dar şi colaborarea de natură platonică a Almei cu Whitfield Cook (Danny Huston). Scriitoraşul siropos şi linguşitor voia să ajungă la Hitchcock şi se folosea de aşa-zisa colaborare cu soţia acestuia. Sarcasmul îi vine mănuşă lui Anthony Hopkins în simbioză perfectă cu bunăvoinţa lui Helen Mirren.
 
Subiectele sunt reale: influenţa Almei asupra procesului de creaţie şi geniul inventiv al maestrului care a deturnat (apoi s-a jucat cu ele) codurile artistice (şi juridice) ale artei sale.
 
Regizorul a beneficiat de aportul actriţelor Jessica Biel şi Scarlett Johansson pentru a le contura pe Vera Miles şi Janet Leigh. Ele au găsit tonul potrivit pentru personaje, aşa cum şi James D'Arcy a găsit nuanţele pentru Anthony Perkins. Sacha Gervasi a încercat să realizeze pelicula în spiritul creator al lui Hitchcock, îmbinând obsesii, extravaganţe şi pase umoristice. Este un film biografic ce suscită adeziunea prin omagiul adus marelui Hitchcock, o "etichetă" de prestigiu. Conştient de faptul că proiectul este mult prea ambiţios, realizatorul se joacă şi oferă publicului ceea ce aşteaptă: un omagiu pentru marele cineast. Cinefilii gurmanzi, avizi de anecdote de pe platourile de filmare sau de restituiri îngrijite vor găsi, în această peliculă, o bucăţică savuroasă.
 
Hitchcock
Regizor: Sacha Gervasi
Scriitor: Stephen Rebello / Scenarist: John J. McLaughlin
Compozitor: Danny Elfman / Operator: Jeff Cronenweth / Producător: Alan Barnette, Joe Medjuck, Tom Pollock, Ivan Reitman, Tom Thayer / Monteur: Pamela Martin
Distribuţia: Anthony Hopkins (Alfred Hitchcock), Helen Mirren (Alma Reville), Scarlett Johansson (Janet Leigh), Jessica Biel (Vera Miles), Danny Huston (Whitfield Cook)

Regia: Sacha Gervasi Cu: Anthony Hopkins, Helen Mirren, Scarlett Johansson, Jessica Biel, Danny Huston

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus