Pe 21 aprilie a avut loc la Metropolitan Opera din New York premiera operei Faust de Charles Gounod, într-o nouă versiune scenică realizată de celebrul regizor Andrei Şerban. Într-un articol apărut în cotidianul "The New York Sun", cronicarul dramatic Jay Nordlinger exclamă: "Avem un Faust", aluzie evidentă la vestea care, plecînd de la Vatican a făcut înconjurul lumii, "avem un Papă". Faust-ul montat de Andrei Şerban echivalează în viziunea entuziastului cronicar cu alegerea Papei Benedict al XVI-lea. În deschiderea articolului el nu uită alt fapt important, acela că inaugurarea Metropolitan Opera din New York, care a avut loc în 1883, a fost făcută tot cu o punere în scenă a operei lui Gounod. Fiindcă opera a fost montată de mai multe ori în acest interval de timp mulţi au ajuns să numească teatrul new-yorkez Met Faustspielhaus. Cu peste şapte sute de reprezentaţii, Faust este pe locul opt din punctul de vedere al popularităţii în repertoriul Operei.
Directorul muzical al instituţiei, James Levine, dirijează spectacolul, iar rolul principal este interpretat de tenorul italian Roberto Alagna. Jay Norlinger nu uită că în urmă cu două stagiuni o altă montare cu Faust a beneficiat tot de prestaţia lui Roberto Alagna care, atunci, a avut-o ca parteneră în rolul Margaretei chiar pe soţia sa, soprana Angela Gheorghiu. Tot criticul new-yorkez observă: "Întregul spectacol este îmbibat de sentimentul păcatului, de primejdii, chinuri şi iluzii. Abia la sfîrşit se iveşte puţină lumină. Privitorul este tot timpul atras şi uimit, totuşi spectacolul nu are nimic strident şi neapărat provocator... Metropolitan Opera a reuşit în această stagiune un nou spectacol de mare succes, după Flautul fermecat în regia Juliei Taymor".
Despre creaţia sa Andrei Şerban a declarat: "Sunt două tendinţe diferite în regia de operă în prezent. Una dintre ele, s-o numim germană, ar plasa de pildă totul într-un spital, iar Mefisto ar deveni psihiatru, astfel încît spectacolul ar vorbi despre vremurile întunecate în care trăim. Acesta este un drum care se înfundă. Cealaltă abordare, americană, ar rămîne apropiată convenţiei, felului în care lucrurile au fost. Nici acest drum nu duce nicăieri. Undeva, la mijloc, trebuie să găsim imagini noi, proaspete, mi se pare solicitant, dar interesant să încerc ceva tradiţional, dar în acelaşi timp viu, surprinzător".