Nebunii lui Gigi Căciuleanu - Folia, Shakespeare & Co.

Folia nu trimite doar la nebunie - şi, prin extensie, la bufon(erie) -, ci şi la una dintre cele mai vechi teme muzicale din Europa (datînd din secolul al XIV-lea, dar a cărei partitură a fost publicată pentru prima dată în 1672). Iar Gigi Căciuleanu - care, ca detaliu de atmosferă, îşi serbează ziua de naştere pe 13 mai a.c.- în mod cert ştia ce face cînd şi-a intitulat cel mai recent spectacol bucureştean Folia, Shakespeare & Co şi l-a invitat pe muzicianul Paul Ilea să prelucreze această străveche şi aproape nerecunoscută temă. Asta pentru că cele mai multe dintre spectacolele lucrate de el în România, în ultimii ani, pornesc de la muzica (pre)clasică, pe care o "exploatează" în acelaşi timp ca purtătoare de poveste şi de emoţie în stare pură (poate cel mai bun exemplu fiind Carmina Burana, de la Naţionalul din Tîrgu-Mureş). La fel ca în D'ale noastre de la Teatrul Naţional Bucureşti, care porneşte de la scrierile lui Caragiale pentru a crea, din personajele lui, o lume social disfuncţională, dar reală şi plină de viaţă, Folia... traversează întreaga operă a lui Shakespeare în căutarea personajului lui absolut: bufonul. Timp de peste o oră, dansatorii - dintre care mulţi sînt "la origine" actori (dansactori îi numeşte coregraful) şi au un tip de expresivitate scenică bine antrenată - explorează nebunul shakespearian în ipostaze diferite, în solouri, duo-uri şi scene de grup, de fiecare dată, însă, în relaţia cu dragostea. Gigi Căciuleanu e unul dintre puţinii coregrafi care lucrează în România pasionaţi de limbaje interstiţiare, la limita dintre expresia fizică teatrală şi magia vizuală a corpului în mişcare (pentru că da, frumuseţea unui trup care sfidează posibilităţile cotidianului încă îşi are menestrelii ei).
 
Poate că, de data aceasta, intermezzo-urile textuale (mai ales fiind într-o engleză redată emfatic) nu sînt de natură să îmbogăţească spectacolul, iar contribuţia lor narativă e neglijabilă, însă e cert că nimeni nu trăieşte mai teatral ideea de dans ca domnul Căciuleanu şi dansactorii lui (a fost o plăcere să-i revăd, printre alţii, pe Lari Giorgescu şi pe Ioana Macarie, primul, cu o expresivitate corporală din ce în ce mai exactă, dar şi mai îndrăzneaţă, cea de-a doua, cu o dinamică minunată şi un rafinament delicat). În Folia, Shakespeare & Co, coregraful se joacă de-a diversele reprezentări (deşi aproape nesmintit cu tichia de nebun pe cap) ale bufonului shakespearian - iresponsabilul care contrariază şi exagerează, Cupidonul de serviciu, confidentul de ocazie, prietenul pe care la nevoie îl cunoşti, înţeleptul în haine de cerşetor -, de cele mai multe ori într-o asumată ambiguitate de gen, din care doar "partenerii" nebunilor tind să iasă. La Gigi Căciuleanu, bufonul are o veselie dispusă oricînd să alunece spre tristeţe şi-şi resimte tichia - comicul obligatoriu - ca pe un dar preţios ce poate ascunde faptul că, de cele mai multe ori, el poartă cu sine secretele vieţii şi ale lumii.
 
"Un compozitor poate transmite integral muzica sa muzicienilor interpreţi, fără a fi măcar nevoie să fie prezent, şi asta numai cu ajutorul unei partituri. [...] Dansatorii nici măcar nu s-ar putea gîndi să se priveze de prezenţa coregrafului, întrucît ei înşişi reprezintă, sînt partitura. Coregraful îşi scrie piesa direct pe ei", spunea Gigi Căciuleanu în cartea sa, Vînt, Volume, Vectori. Partiturile coregrafului sînt, de la un spectacol la altul, diferite - însă "notele" fac parte din acelaşi alfabet coregrafic şi, mai mult decît atît, ele îşi ating potenţialul articulîndu-se împreună. Există, în fiecare astfel de piesă coregrafică, un desen complex al mişcării, şi de aceea Căciuleanu deţine un asemenea talent al lucrului cu ansambluri medii spre mari, pe care le compune spaţial în volume ce se întipăresc pe retină înainte de a se metamorfoza, într-o secundă, într-o altă mişcare, într-o altă imagine, în acelaşi timp Shakespeare şi Gigi Căciuleanu. Un miracol al corpului ce dansează - de regăsit, încă o dată, în Folia, Shakespeare & Co.
 
 Folia, Shakespeare & Co, Teatrul Metropolis Bucureşti / Fundaţia Art Production
Coregrafia: Gigi Căciuleanu
Scenografia: Corina Grămoşteanu
Muzica: Paul Ilea
Cu: Ramona Bărbulescu, Richard Bovnoczki, Rasmina Călbăjos, Alexandru-Mircea Călin, Paul Cimpoieru, Relu Dobrin, Lari Cosmin Giorgescu, Lucile Julaud, Ştefan Lupu, Ioana Macarie, Ioana Marchidan, Adrian Nour, Cristian Osolos, Arcadie Rusu, Diana Spiridon