După două ediţii de TIFF fără nici un film românesc în competiţia internaţională, în 2014, Quod erat demonstrandum, al doilea lungmetraj al regizorului Andrei Gruzsnickzi, a fost ales de directorul artistic Mihai Chirilov să ne reprezinte ţara în principala secţiune competiţională a festivalului (care include, după cum ştim, doar filme ale unor cineaşti aflaţi la primul sau la al doilea lungmetraj). Deşi subiectul suna promiţător, sugerînd un posibil Das Leben der Anderen autohton (scenariul, semnat tot de regizor, este inspirat de experienţa unei rude care a evadat din România ceauşistă), deşi imaginea lui Vivi Drăgan Vasile este, ca de obicei, la înălţime, acest film alb-negru (din fericire, personajele nu sînt şi ele divizate în "albe" şi "negre") nu are tensiune, răsturnările de situaţie sînt destul de previzibile, iar registrul non-realist, ba chiar artificios al interpretărilor (culminînd cu stridenţele din jocul lui Virgil Ogăşanu), atît de frecvent încît pare o marcă "auctorială", ajunge să-i deconcerteze pe spectatori. Din păcate, Quod erat demonstrandum este doar un film mediu, la fel ca şi Cealaltă Irina, primul lungmetraj al lui Andrei Gruzsnickzi.
Fără surprize
Premiul ZFR pentru lungmetraj a fost acordat de către juriul internaţional filmului experimental Al doilea joc de Corneliu Porumboiu, despre care am mai scris în revista noastră. Decizia nu m-a surprins, însă aş fi preferat ca premiul să îi revină lui Nae Caranfil, un cineast iubit mai mult de public decît de jurii sau critici, pentru cel mai recent film al său, Closer to the Moon.
Premiul ZFR pentru debut în lungmetraj ar fi putut avea, în opinia mea, doar doi cîştigători: fie Cîinele japonez de Tudor Cristian Jurgiu, fie La limita de jos a cerului de Igor Cobileanski. S-a impus primul film (un debut notabil, fără îndoială), deşi mulţi, amăgiţi de rolurile principale ale lui Victor Rebengiuc, continuă să vadă în acest titlu un fel de Moromeţii Reloaded.
La secţiunea rezervată scurtmetrajelor, unde competiţia a fost destul de slabă anul acesta, premiul i-a revenit comediei romantice Să mori de dragoste rănită, în regia Iuliei Rugină, un film-omagiu pentru Angela Similea (care apare şi cîntă pe ecran) şi o nouă producţie independentă Actoriedefilm.ro, la fel ca şi lungmetrajul de debut al regizoarei, Love Building (2013).
Juriul de scurtmetraje din cadrul ZFR a ţinut să acorde o menţiune specială pentru interpretarea foarte tinerei actriţe Sofia Nicolaescu, din filmul lui Radu Jude, Trece şi prin perete, distins în 2014 în cadrul secţiunii paralele Quinzaine des Réalisateurs a Festivalului de la Cannes. Sofia Nicolaescu a debutat pe ecran, la numai şapte ani, în al doilea lungmetraj al aceluiaşi regizor, Toată lumea din familia noastră (2012), şi a făcut-o atît de convingător, încît Radu Jude a distribuit-o şi în noul său scurtmetraj, o adaptare liberă (actualizată şi localizată) după povestirea În magazie de A.P. Cehov. Personajul ei, numit chiar Sofia (ca şi în Toată lumea..., de altfel), este urmărit/ pîndit obsesiv, timp de vreun sfert de oră, de camera de filmat a lui Marius Panduru, pentru a ne revela impresiile provocate de prima întîlnire a copilului cu moartea (aici e vorba de un vecin sinucigaş). Asistăm astfel la un veritabil tur de forţă, deopotrivă pentru actriţă, operator şi regizor (care le lasă voit, mult timp, în afara cadrului pe celelalte personaje, cu comentariile lor morbide, înspăimîntătoare pentru fetiţă), într-un film independent care, chiar dacă nu se ridică la înălţimea altor scurtmetraje semnate de Radu Jude (Lampa cu căciulă, Dimineaţa sau Alexandra), merită văzut nu doar pentru micuţa şi talentata Sofia, ci şi pentru maniera în care cineastul a abordat o temă ofertantă, pornind de la un text clasic.
Mari surprize sau revelaţii nu am întîlnit în secţiunea ZFR din 2014. De exemplu, Poarta Albă, noul lungmetraj al veteranului Nicolae Mărgineanu, a fost premiera de la care aveam cele mai mari aşteptări, dat fiind subiectul său (e vorba de lagărul de muncă forţată de la Canalul Dunăre - Marea Neagră, sursa de inspiraţie fiind mai multe volume de memorialistică ale unor foşti deţinuţi). Din păcate, Poarta Albă a devenit şi cauza unor mari dezamăgiri: filmul (aproape integral alb-negru) nu depăşeşte decît rareori anvergura unui teleplay bine documentat, actorii nu izbutesc să se remarce (cu excepţia lui Bogdan Nechifor, al cărui personaj e bazat pe Arsenie Boca), iar incapacitatea regizorului de a menţine un ritm susţinut te face să suporţi cu greu filmul, altminteri nu foarte lung.
Tînăr şi... digital
Prima ediţie a Atelierului de film Let's Go Digital! (LGD), dedicat adolescenţilor atraşi de cinema, a avut loc în 2005, la al patrulea TIFF. Anul acesta, LGD a ajuns la a 12-a ediţie, în care cei 15 liceeni participanţi (aleşi din cei 94 de aplicanţi din toată ţara) au petrecut zece zile la Cluj, unde au beneficiat de training şi consiliere din partea unui grup alcătuit din cinci profesionişti în domeniu (în frunte cu decanul UNATC, Sorin Botoşeneanu) şi au putut realiza - graţie echipamentului tehnic pus la dispoziţie de către organizatori - cinci scurtmetraje (împărţiţi în echipe de cîte trei persoane), plus mai multe exerciţii individuale.
Am mers la proiecţia filmelor produse în cadrul atelierului interesat să văd ce modele şi repere cinematografice au adolescenţii de azi şi să aflu ce nume de tineri cineaşti merită urmărite în anii viitori. În toate cele cinci scurtmetraje am găsit cîteva idei interesante, combinate cu spiritul ludic (specific vîrstei realizatorilor) şi cu pasiunea observaţiei (insuflată, probabil, şi de traineri).
De exemplu, primul film (preferatul meu, chiar dacă votul publicului a decis un alt cîştigător) are două părţi, pornind de la un fel de Blair Witch Project, filmat - cu camera în mînă, evident - într-o clădire clujeană abandonată, şi ajungînd la o parodie de biopic despre un... cauciuc de vîrstă milenară, numit Andrei şi urmărit - deseori în split screen - pe străzile oraşului, pînă ce el ajunge pe scena unui cinematograf, unde se va proiecta chiar filmul său. Un alt scurtmetraj, care are şi el elemente de horror (dar amintind mai degrabă de The Ring), introduce conceptul de "camerakiri" (desigur, e vorba de harakiri cu aparatul de filmat pe post de sabie de samurai). Mai interesant în prima sa parte, cea nonnarativă, este şi filmul penultimei echipe, care s-a jucat inteligent cu scenografia minimală din dotare. În fine, ultimul scurtmetraj, cel care a şi fost premiat de public, se numeşte Arta este... un mod de viaţă şi este la fel de pretenţios şi de lipsit de umor pe cît sugerează titlul, dar se salvează prin vivacitatea filmărilor şi a interpretărilor.
Dintre numele participanţilor, deocamdată singurul care mi se pare demn de reţinut este cel al lui Alex Pintică, cinefil în curînd absolvent al Şcolii Centrale din Bucureşti şi membru al primei echipe de la LGD (alături de Iacob Andrei Paştina şi Tudor Ciurescu). Dar, recunosc, l-am remarcat pe acest tînăr cineast înzestrat şi pentru că i-am văzut recent alte două filme: thrillerul psihologic, dintr-un cadru-secvenţă, Puzzled, şi parodia noir intitulată Whodunnit. Sper ca Alex Pintică să nu renunţe la cinema şi să-şi confirme potenţialul şi în alte contexte.
Noi cărţi şi DVD-uri
Ca şi în anii precedenţi, festivalul clujean a găzduit mai multe lansări ale unor cărţi de cinema sau filme româneşti pe DVD, în uriaşul cort botezat "TIFF Lounge" şi amplasat în Piaţa Unirii. Dintre volumele care nu au avut parte de o lansare şi la Bucureşti, trebuie menţionate două cărţi în engleză dedicate cinematografiei româneşti. Prima, recenzată luna trecută de către criticul Marian Ţuţui în paginile revistei noastre, este Contemporary Romanian Cinema: The History of an Unexpected Miracle, semnată de Dominique Nasta (profesoară de "Film Studies" la Université Libre de Bruxelles) şi apărută la Wallflower Press (Londra - New York) - o remarcabilă lucrare de pionierat, distinsă recent cu Premiul "George Littera" al Uniunii Cineaştilor din România. A doua este Romanian New Wave Cinema: An Introduction a lui Doru Pop (profesor la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj), publicată de editura americană McFarland - un volum care încearcă să plaseze Noul Cinema Românesc în context european.
Radu Gabrea şi-a lansat setul de opt DVD-uri (conţinînd nouă titluri relevante din filmografia impresionantă a cineastului) Radu Gabrea: Biografia unei opere, comercializat împreună cu monografia criticului Călin Stănculescu ce poartă acelaşi titlu. În fine, regizorul Dan Chişu a scos pe DVD şi al treilea lungmetraj al său, Şi caii sînt verzi pe pereţi. Aşadar, şi la acest capitol, recolta TIFF-ului din 2014 nu a fost săracă.
Descarcă sinopsisurile filmelor, TIFF 2014 aici..