Expresul zăpezii. Snowpiercer. John-ho bong.

Expresul zăpezii - o traducere care restrânge frumuseţea jocului de cuvinte şi conotaţiile pe care Snowpiercer le oferă în limba engleză - este o coproducţie sud-coreeano-americană-franceză semnată de John-ho Bong (autorul lui The Host, 2006), un SF modern, pe filonul acestei noi tendinţe de a umaniza peliculele genului. Astfel, ajunge să conţină mai mult decât nişte legături cu realitatea cotidiană. E o radiografie şi un comentariu la adresa societăţii, care categoriseşte lumea după starea materială a locuitorilor unui spaţiu mărginit de graniţe şi constrâns de legi. Întreaga acţiune se întâmplă într-un tren, ale cărui vagoane (de la coadă spre cap) indică situaţia celor ce locuiesc în fiecare din încăperi. În spate, stau cei săraci, fără posibilităţi - sclavi ai prezentului. Sunt îngră(mă)diţi şi animalizaţi, iar acţiunea se concentrează asupra luptei lor pentru dezrobire; care în final nu mai pare atât de justificată, din moment ce o posibilă izbândă ar crea cadrul extincţiei omenirii. Trenul e singurul mediu locuibil pe un Pământ aflat în glaciaţiune; iar motorul lui trebuie alimentat constant, pentru a-l ţine în mişcare şi pentru a produce substanţe-susţinătoare-de-viaţă.

Curtis (Chris Evans) este figura mesianică însărcinată cu răscoala-răsturnătoare-de-putere. Ajutat fiind de majoritatea semenilor ce se află în aceeaşi poziţie cu el - din care se remarcă un număr restrâns, printre care Edgar (Jamie Bell), Gilliam (John Hurt), Tanya (Octavia Spencer), Andrew (Ewen Bremner), Namgoong (Kang-ho Song) şi Yona (Ah-sung Ko), fiica lui. Fiecare se sacrifică într-un punct, pentru a-i facilita lui Curtis drumul spre Motor, acolo unde Wilford (Ed Harris) - creatorul şi liderul acestei noi forme de existenţă - locuieşte şi de unde se asigură că procentul fiecărei clase sociale rămâne potrivit pentru păstrarea aparenţelor şi, în definitiv, pentru desfăşurarea prestabilită a lucrurilor.

În rolul aghiotantului liderului maşinăriei e Vlad Ivanov; personajului Franco Elder îi conferă forţă şi expresivitate. Are o singură replică pe tot parcursul filmului, dar o sumedenie de secvenţe în care se remarcă, reuşind să ofere caracterului său o tentă est-europeană - cel puţin, în concepţia publicului larg, care se foloseşte de nişte clişee când încearcă să desluşească orice film; din acest punct de vedere, Ivanov e rusificat, din moment ce nu comunică verbal, e brutal şi are o privire de gheaţă. La Q&A-ul de după proiecţia de la TIFF, actorul originar din Botoşani a vorbit despre experienţa trăită în timpul filmărilor. Legat de Ed Harris, a povestit o întâmplare amuzantă: actorul american l-a salutat bucuros, Ivanov neînţelegând de unde l-ar putea cunoaşte. Apoi, i-a fost explicat că regizorul Joon-ho Bong îi arătase lui Harris câteva scene din 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile şi din Poliţist, adjectiv, fiind interesat de Ivanov, după ce îl remarcase într-una din scenele filmului ce era în proces de producţie.