Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Festivalul Internaţional de Jazz Gărâna, 2014

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Stau în ploaia Gărânei şi cresc - Festivalul de Jazz Gărâna, 2014


iulie 2014
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis

Plouă mărunt, mult şi rece pe acoperişul bisericii din Văliug. Nori insistenţi acoperă, de trei zile, Gărâna Jazz Fest din Poiana Lupului. A 18-a ediţie a festivalului (2014) are un line-up atât de bun, că i-a convins pe mulţi jazzişti şi curioşi să nu se dea bătuţi în faţa prognozei meteo foarte, foarte, pesimiste.
 
Maşini cu numere de Bucureşti, Sibiu, Germania sau Timişoara frânează aproape de uşa de la intrare. Un tip cu cioc trage relaxat dintr-o ţigară de foiţe. Scoate fum şi abur ca o locomotivă care aşteaptă concertul Exit Oz. Curentul a venit de câteva minute şi tehnologia începe să îşi facă de cap cu sound-check-ul trupei din Timişoara. Sunt patru muzicieni: Dorothea Iordănescu - clape, voce; Sebastian Hamburger - tobe; Alexandru Iovan - saxofon, voce şi Ovidiu Zimcea - electronice, bass, voce.
 
Jazz-ul ca o poveste
 
Un copil iese pe jumătate, cu picioarele afară, de sub şalul mamei lui. Stau pe covorul grena din mijlocul bisericii greco-catolice din Văliug. Un fotograf tulbură freamătul saxofonului cu click, click, click, click şi basistul face semne sunetiştilor să umble la butoane.
 
O fată înaltă, subţire ca un fluier, se leagănă pe ritmul clapelor pe care le apasă şi le mângâie lângă o statuie cu Fecioara Maria fără prunc.
 
Mulţumim. Vom cânta "She drove me mad."
 
Şi cântă. Îl văd pe un băiat gol, într-o cameră albă de spital. Dansează cu degetele de la mâini în aerul traversat de două raze de soare. Le plesneşte ca pe contrabas. Rămâne sub geam, împietrit câteva minute. Geamul e înalt, înalt şi nu reuşeşte să ajungă la pervaz. Se rostogoleşte dintr-o parte în alta a camerei şi trece brusc, des, la fiecare fragment instrumental accentuat, de la chip liniştit la chip înspăimântat.
 
Cu albumul acesta, "Împământenit", am avut probleme cu împământarea, spune Ovidiu Zimcea către cei cam o sută de oameni care ascultă primul concert din a treia zi de festival. Melodia asta m-a înnebunit pentru câteva minute.
 
Oamenii ies din biserică şi se grupează pe maşini, să meargă "La Răscruce", unde începe alt concert.
 
Când ajung în curtea restaurantului, pianistul îşi strânge ultimele lucruri. Oamenii stau deja la mese, beau cafele şi îşi dau veşti despre vreme. Soarele îşi face un ochi de senin printre nori şi bate tobele sufletelor noastre recunoscătoare, cu raze, până la apus.
 
Pelerine şi jazz
 
Sute de pelerine lucioase stau în faţa unei scene pe care sunt desenaţi brazi verzi, verzui şi cer senin. Ploaia s-a oprit de o oră, dar oamenii rămân pregătiţi pentru norii negri. Luna se arată aproape plină, după câteva zile în care nu s-a arătat deloc. Pe scenă, Kimmo Pohjonen spune o poveste în care sunetul acordeonului pare a fi o uriaşă dilemă. Finlandezul dansează cu instrumentul şi oamenii se apropie de scenă de parcă ar vrea să înţeleagă limba lui, care pare de pe altă planetă. Lumini albastre, orbitoare şi roşii schimbă la fiecare câteva secunde lumina de pe fruntea, fusta brodată şi muşchii lui Kimmo. El bate, bate, bate palmele de mar-mar-marginile acordeonului şi se opreşte brusc. Oamenii aplaudă şi fluieră. Din muzician ies aburi.
 
The Crimson ProjeKCt. Rock'n'jazz
 
Vocea lui Adrian Belew, pe ritmul liniştit al unui bas cald, acoperă oamenii de pe băncile făcute din trunchiuri de copaci mari. De sub plapuma asta de jazz care se răzvrăteşte în rock, unii scot nasul în ploaie şi tresar ca dintr-un vis în care căzuseră de la începutul concertului The Crimson ProjeKCt.
 
Pe margini, câţiva oameni mănâncă pâine cu ceapă, alţii beau ceai îmbunătăţit cu vişinată, tăcuţi, ca la o lecţie de viaţă, în care muzicienii sunt profesori fără să ştie şi toţi din public învaţă noi feluri în care muzica leagă şi dezleagă oameni.
 
Gărâna e un fel de a fi
 
E nămol peste tot şi oamenii îl calcă împăcaţi. Vremea foarte proastă şi jazz-ul care a ridicat aburi din ceaiuri şi negi de mirare pe pielea de găină s-au combinat ca două culori: una caldă, una foarte rece şi au pictat un tablou plin de corturi, oameni din multe locuri care explorează Munţii Banatului, muzicieni care, după ce bucură mii de urechi şi suflete, au mereu de prins un avion.
 
Am venit la Gărâna cu speranţa că o să mă refugiez în soare, între brazi şi în muzică. Nu a fost aşa. În loc de soare, m-a înseninat ploaia, în dimineţile în care îmi testa cheful de jazz cu ropote calde. În loc de brazi, am văzut mulţi aluni, ciuperci, muşuroaie înalte, nori grei, foarte grei şi întunecaţi, vacile localnicilor şi corturile inundate de apă ale vecinilor de poiană. Şi, în loc de muzică în care să mă refugiez, a fost muzică în care am ieşit la suprafaţa mea şi am înţeles lumea de la înălţimea vârfurilor de munţi pe care le-am atins cu gândul prin ceaţă, raze şi noapte albă.
 


(foto: Mircea Albuţiu)




 Toate articolele despre Festivalul Internaţional de Jazz Gărâna, 2014


7 comentarii

  • O noua Vama Veche
    emil sorescu, 22.07.2014, 00:47

    Asa devine si acest asa-zis eveniment de jazz, o mizerie poleita de unii cu superlative gratuite. Cum poti accepta faptul ca dupa 18 ani de festival sa existe noroi, sonorizare proasta, dezorganizare majora, sa stai pana spre dimineata in frig in luna iulie, pt ca ei nu sunt in stare sa pregateasca in timp util scena ??
    Recomand acestor "entuziasti" de Garana sa mearga o singura data la Umbria Jazz, si sa vada ce inseamna un adevarat festival, civilizatie, respect si calitate artistica.

    • RE: O noua Vama Veche
      Razvan Penescu [membru], 22.07.2014, 02:49

      Deşi nu am fost acolo, am citit şi auzit multe poveşti (pasionale deseori) despre ce se întîmplă la Gărâna. Şi mi se pare că vă scapă un lucru: toată lumea (care se informează minimal înainte de a pleca la drum) ştie că la Gărâna va ploua, că va fi noroi, că va fi frig (de sunet prost nu am auzit să se plângă mai nimeni). Şi totuşi sînt nenumăraţi oameni care merg acolo an de an şi povestesc entuziaşti despre festival, fără a ascunde niciodată realitatea atmosferică a zilelor şi nopţilor.

      Dar, aşa cum se spune în articolul de mai sus: "Gărâna e un fel de a fi". Şi cei care merg acolo o fac pentru că felul lor de a fi este consonant cu felul de a fi al celor care organizează festivalul. Să îi trimiţi la un alt festival e ca şi cum l-ai trimite pe cel care vrea să mănănce mure să mănînce potocale. E probabil un timp pentru fiecare şi probabil e mai multă suprapunere între cei care merg la cele două festivaluri decît vă imaginaţi.

      • RE: RE: O noua Vama Veche
        emil sorescu, 24.07.2014, 16:53

        Pentru ca nu ati fost la Garana va pot intelege, eu am fost 3 editii, 2011-2013, dar nu voi mai merge niciodata. Nu contest aspectele pozitive, vin aici valori de calibru, e o continuitate a manifestarii, dar..........si aici incep problemele, din punctul meu de vedere, si pot argumenta: aceasta stare de incantare stupida, de adoratie oarba, mie personal nu-mi place, cum nu-mi plac multi din spectatorii care vin acolo, sambata de exemplu este o adunatura chiar comica, pt ca sunt acolo oameni fara nicio legatura cu jazzul, veniti de prin imprejurimi doar sa isi piarda timpul undeva la o serbare campeneasca.
        In fine, trecem si peste asta, dar majora problema pe care o vad este mizeria omniprezenta si lipsa unor conditii elementare de cazare, de masa, am testat pe propriul organism mancarea din spatiul festivalului si este fara exagerare genocid. Sa te mandresti cu un festival de 18 ani, si sa nu reusesti sa pui niste pietris ordinar pe aleile de trecere, asa incat oamenii aia care dau din ce in ce mai multi bani sa ajunga aici, sa poata sa se miste normal ! Eu asta nu inteleg, cand ai atatea posibilitati sa asculti muzica jazz in conditii incomparabile, sa preferi sa te duci in locul asta total neprielnic, doar din spirit de turma, mie personal imi scapa motivatia. Dar, daca oamenii se bucura de acest "garana un fel de a fi", nimeni nu ii opreste sa se simta bine in noroi, in corturi luate de ape, sa savureze mancarea minunata, sa stea pana spre dimineata in frig in luna iulie, cu pauzele interminabile de aranjament scenic, si repet, sunetul este prost! Merg de 2 ani la Umbria Jazz, si este absolut incomparabil, acolo iti dai seama ca aceasta "minune" Garana Jazz nici macar nu exista, e doar o gluma proasta.

  • Umbria, o noua Mecca a Jazzului?
    Mircea Albutiu, 26.07.2014, 16:17

    Publicul de la Garana cunoaste foarte bine conditiile si se pregateste adecvat. Am participat zilnic la soundcheck intre 2-6 pm, oamenii isi fac foarte bine treaba. Concertele sunt intre 8 pm si 1 am pentru ca sunt patru trupe in fiecare seara. Mai sunt si concertele de la biserica din Valiug si de la hanul "La Rascruce" din timpul zilei.
    Eu cred ca este un public cultivat acolo, acei oameni merg si la alte festivaluri unde poate nu au nevoie de pelerina sau bocanci impermeabili. Festivalul de la Garana are farmecul lui. Cunosc si un muzicolog renumit care nu merge la Garana pentru ca nu suporta frigul insa apreciaza trupele care urca pe scena an de an.

    • RE: Umbria, o noua Mecca a Jazzului?
      sorescu emil, 28.07.2014, 16:43

      Nu. Umbria nu este o noua Mecca a jazzului, nu cred ca organizatorii si publicul de acolo isi propun asa ceva, tocmai aici e diferenta uriasa de perceptie si de traire a unui festival, acolo nu am vazut acest cult si proslavire tipic mioritice, avem si noi 1 (unul !) festival de jazz, si il ridicam la cote planetare, il numim fenomen, ceva aproape supranatural se intampla acolo, dupa unii exaltati, cand de fapt e un eveniment marginal, periferic, provincial si care nu conteaza decat pt ceva putini conationali.
      Va dau un singur exemplu, Italia, vedeti in linkul atasat cate festivaluri de jazz sunt acolo !!
      http://jazzfests.net/countries/?country=it

      Si atunci pun o intrebare fireasca : de ce as mai merge la Garana vreodata ? Dupa ce am fost de 3 ori, de ce as mai alege acest loc, cand sunt atatea alte variante pt un iubitor de jazz ? Din masochism poate !

      Si culmea, la Umbria Jazz oamenii sunt normali, nu delireaza, nu fac poeme, nu se exprima fanatic, li se pare normal sa aiba conditii decente de spectacol, sa aiba 5 concerte premium zilnic, in locatii diferite in Perugia, iar in ce priveste sunetul este absolut impecabil, si de aceea spun ca Garana Jazz este o gluma proasta.
      La ce folos sunt la Garana 4 mari trupe, si sunt de acord ca sunt mari, daca sunt intinse pe durata a 7 ore, crede cineva ca un spectator poate asimila un act artistic pe la ora 3 dimineata?
      Un alt aspect pe care il vad important, aceasta localitate (sa zicem) Garana nu exista, e un punct gol pe harta . Nu stiu din ce motive s-a ajuns ca aici sa se petreaca un festival de jazz cu pretentii europene ( ce gluma! ), poate imi explica cineva, mie imi scapa.
      Nu exista infrastructura, nu neaparat turistica, nici macar pt putinii localnici existenti, este o zona cvasi-parasita, ori in conditiile acestea unii se lauda ca atrag nu stiu cate mii de spectatori, care stau aici in niste conditii departe de Europa.
      Aveti macar idee cum este Perugia ? Comparatia este hilara si jenanta de-a dreptul.
      Daca pt unii aceasta manifestare Garana Jazz are farmec, si sunt destui, le recomand sa mearga in fiecare an, unii prefera noroiul, umezeala, mizeria, dar sa nu faca din asta un act de superioritate si adoratie, pt ca devin doar penibili.


      • RE: RE: Umbria, o noua Mecca a Jazzului?
        Mircea Albutiu, 02.09.2014, 19:02

        Banuiesc ca nici in India nu mergeti pentru ca miroase urat sau e noroi. Sau in Africa. Vedeti, tocmai aici e frumusetea Creatiei, suntem diferiti. Nu suntem toti albi....

    • RE: Umbria, o noua Mecca a Jazzului?
      emil sorescu, 28.07.2014, 17:33

      Concluzie sau PS . Referitor la titlul dv, usor ironic despre Umbria Mecca, am o singura cerere : intrebati va rog organizatorii adulati ai Garanei Jazz cand vor aduce pe aceste plaiuri minunate pe Keith Jarrett ? Va dau si raspunsul inaintea lor : niciodata. De ce ? Sa va raspunda organizatorii sau cineva care se pricepe cu adevarat la fenomenul jazz !

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Oana Moisil


Alte articole

 Fenomenul Gărâna Jazz Festival, 2014, Mihai Plămădeală
 Ziua IV - Festivalul de Jazz Gărâna, 2014, Mircea Albuţiu
 Ziua III - Festivalul de Jazz Gărâna, 2014, Mircea Albuţiu
 Ziua II - Festivalul de Jazz Gărâna, 2014, Mircea Albuţiu
 Ziua I - Festivalul de Jazz Gărâna, 2014, Mircea Albuţiu
 Toate articolele despre Festivalul Internaţional de Jazz Gărâna, 2014


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer